După portretele cu amfibieni de săptămâna trecută, privirile tuturor se îndreaptă spre celelalte “broaște” de care am învățat în școală. Doar că … țestoasele nu prea sunt broaște, ele fiind animale mult mai evaluate decât tritonii, salamandrele și ceilalți amfibieni.
Deși englezii vehiculează mai multe denumiri pentru aceste animale cu carapace, respectiv “turtles”, “tortoises” sau “terrapins”, de fapt aceste denumiri pot induce in eroare. Termenul corect trebuie să rămână “chelonians”, titulatură folosită inclusiv de specialiștii români.
Aceste precizări fiind făcute, haideți să trecem în revistă speciile de chelonieni din țara noastră, cu portrete făcute uneori foarte de aproape și poveștile lor de rigoare.
Țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis)
Crescând într-o familie cu cel puțin un pescar înrăit, mereu auzeam prietenii părinților plângându-se pe baltă că prindeau țestoase care le îndoiau cârligele cu care dădeau la obleți. Și adevărul este că, doar privind acest animal, îți inspiră forță – cel puțin pentru talia sa. Cel mai probabil este să vedeți aceste animale sorindu-se afară din apă pe vreun buștean, locul lor preferat pentru siestă.
Sigur, principala lor amenințare este degradarea habitatelor. Acest lucru se întâmplă nu doar din cauza poluării cu plastic și alte substanțe, ci și fregmentarea habitatelor prin desecări, îndiguiri și alte amenajări.
Privite de aproape, țestoasele nu încetează să ne fascineze. Ochii țestoasei de apă europeană sunt de regulă galbeni, un contrast extrem de plăcut cu negrul, mult mai pregnant la exemplarele tinere. Deși acest exemplat avea câțiva centimetri, cu ajutorul lentilelor macro am reușit să obțin un cadru desprins din filme de nevăzut noaptea fără o bâtă lângă perna de peste ochi.
Masculii, în special în perioada de reproducere, dar nu doar atunci, pot avea ochii de culoare roșie, acest lucru fiind vizibil dacă îi veți privi de suficient de aproape. Trebuie să aveți totuși în vedere că aceste animale, aparent lente, reușesc să se facă nevăzute prin plonjare de pe bușteanul preferat, iar în apă devin chiar deosebit de agili.
Aceasta, de pildă, este o femelă. Ochii sunt de culoare galben deschis, dar nu e o regulă sfântă; de multe ori puteți găsi anomalii de culoare sau inversări de nuanțe între masculi și femele.
Țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca)
Probabil veți crede că am pus această fotografie din greșeala, ba mai mult, am și declanșat din greșeală în dreptul vreunui tufiș. Dar vă asigur că în cadru avem o țestoasă. Da, o parte din țestoase au părăsit confortul vieții acvatice și s-au adaptat zonelor aride, iar abilitatea lor de a se camufla în vegetație este remarcabilă.
Țestoasa de uscat dobrogeană este una din cele două specii de țestoase ce trăiesc și la noi în țară. Este o țestoasă de talie medie, cu ochii închiși la culoare, adaptată zonei aride din Dobrogea. Ea este întâlnită și în restul Peninsulei Balcanice, dar niciodată la nord de Dunăre.
Dieta țestoaselor este omnivoră. Aici, de pildă, am suprins un subadult mâncând de zor dintr-un graur mort. Țestoasele de uscat mănâncă inclusive bucăți de calcar din habitat, acesta având dublu rol: pe de-o parte ajută la procesarea mecanică a ceea ce mănâncă (acest lucru făcându-l și varanii sau crocodilii, de exemplu), pe de altă parte, calcarul este asimilat și folosit pentru creșterea carapacei, care prin cartilaje de creștere se îngroașă toată viața.
Țestoasele de uscat au alte amenințări: rețeaua de drumuri le fragmentează arealul, astfel că adesea cad victime traficului rutier, mai ales pe tronsoanele de drum de mare viteză (drumuri expres sau autostrăzi). Rugămintea mea este să le ocoliți, iar în situația în care aveți un moment de pauză, să opriți și să le luați de pe carosabil, lasându-le pe partea spre care traversau, ajutându-le astfel să-și continue drumul.
Țestoasa de uscat bănățeană (Testudo hermanni)
Pentru cea de-a doua specie de țestoasă de uscat este nevoie să plecăm spre vestul țării, in zona Oltenia – Banat. Aici trăiește țestoasa de uscat bănățeană, extrem de asemănătoare cu cea dobrogeană. Pentru a le identifica, e simplu: țestoasele bănățene au în capătul cozii un solz divizat, iar cele dobrogene nu. Mai mult, cele dobrogene au de-a stânga și de-a dreapta cozii doi pinteni pe spatele coapselor, care lipsesc la țestoasele bănățene. Deși teoretic arealele lor sunt la sute de kilometric distanță, se pare că sunt câteva văi calcaroase în sudul Dobrogei, în apropiere de orașul Băneasa, unde pot fi găsite și țestoase bănățene, cel mai probabil venite din Bulgaria, ambele specii putând fi găsite pe malul drept al Dunării.
Dieta țestoaselor bănățene nu diferă prea mult de cea a celor dobrogene, fiind tot omnivoră. În imginea de mai sus puteți vedea un exemplar ghiftuit de coarne (fructe mici, roșii, pentru care mai că era să mă cert cu țestoasa, atât sunt de bune :D).
Privite de aproape, țestoasele au acest aspect antic, antediluvian. Ochii sunt tot închiși la culoare, iar fălcile puternice, înarmate cu o placă ascuțită, cornoasă, par a ne ține degetele la distanță. Vă sfătuiesc să nu fiți eroi, mușcăturile sunt puternice și acele fălci greu de descleștat, deci mânuți-le cu grijă, preferabil cu mânuși de sudură (cum face u, nu doar pentru a nu fi mușcat, ci și din motive de igienă – ați văzut mai sus că nu mănâncă doar fructe).
Țestoasa marină (Caretta caretta)
Mergem iar în Dobrogea, dar de această dată cu binoclul pe plajă. O dată la mulți ani aveți șansa să vedeți o țestoasă de talie mare, țestoasa marină. Eu am avut această șansă în 2016, când am văzut un astfel de exemplar, prins de pescarii de la plaja Vadu, unde eu căutam o șopârlă despre care o să povestesc mai pe îndelete într-un articol viitor. Cert este că această țestoasă a fost cea de-a doua prinsă vreodată în apele teritoriale ale României, prima fiind prinsă de pescarii tulceni în Marea Neagră în anul 1968, în apropiere de Sfântul Gheorghe.
Țestoasa de Florida (Trachemys scripta)
Deși teoretic am terminat țestoasele din fauna României, mai avem ceva de spus. Din păcate nu de bine, pentru că ultima țestoasă de pe această listă nu este autohtonă. Țestoasa de Florida este o specie americană, ajunsă pe continentul European ca animal de companie, în prezent eliberată în apele stătătoare și curgătoare din România și multe alte țări, fiind considerată o specie invazivă. Este mai mare, mai puternică, mai agresivă și mai longevivă decât țestoasa de apă europeană, cu care concurează pe aceeași nișă ecologică. Și nu e singura. Mai sunt alte specii din America și Asia aduse și apoi eliberate, dar aceasta are cele mai multe populații și este demonstrate și reproducerea lor în sălbăticie în mai multe țări din Europa.
Europa are și alte specii de țestoase, despr ecare abia aștept să vă povestesc într-u articol viitor. Până atunci, semnalări faine de faună de orice fel vă doresc și ne auzim miercuri în FM.
