Gata! Eu azi nu mai ies! Rol de bunicuţă, auzi! Hai, mă, că tu ai fi bună de rol de bunicuţă. Ai copii mari, ceva fire de păr alb. Nu contează că nu ai ochelari, avem la recuzită. Micuţă eşti, sigur încapi în burta lupului. Şi eu m-am lăsat convinsă. Aşa-mi trebuie. Dar azi eu nu mai ies! Să se roage de mine şi publicul! Nu zicea regizorul să improvizăm? Improvizaţi, copii, e ultima tendinţă. Toată lumea improvizează, aşa atragem spectatori. Croşetaţi pe marginea textului şi a poveştii (zicea asta în timp ce mă privea pe mine cu subînţeles, după care mi-a întins o pereche de andrele). Mă laşi? Uite, acum improvizez. O să stau în burta lupului până se termină spectacolul. Oricum urlau copiii ăia când se apuca de spintecat tăietorul de lemne sau vânătorul, ce o fi fost, că scenaristul a amestecat toate variantele poveştii, şi pe aia franţuzească, şi pe aia nemţească, şi pe aia italienească, ba, chiar, a băgat ceva şi din Capra cu trei iezi, că altfel nu-mi explic ce caută pietrele ăstea lângă mine. Acum, să nu vă imaginaţi că urlau de spaimă. Urlau de încântare, excitaţi că se animase povestea. Am nimerit într-o zi un grup de puşti, atât de transpuşi şi de implicaţi de ziceai că erau la o întrunire a fanilor lui Joffrey Baratheon: „Taie-l, moşule!”
Auzi, dar nu v-ați întrebat vreodată unde e tatăl Scufiței în toată povestea? Îmi imaginez ce faţă trebuie să fi făcut când au scos-o pe soacră-sa din burta lupului! Băi, băi! Opreşte-te, omule! Cum să tai lupul? Păi, nu e el sanitarul pădurii, cel care scapă pădurea de animalele bătrâne şi bolnave? Băi, deci, lupul e prietenul meu. Cred că de-aia l-au eliminat din poveste, că nu dădea bine la morală.
Acu’, dacă stau bine să mă gândesc, pe copiii de azi nu-i mai atragi cu variante prăfuite. Japonezii au făcut deja manga, la Hollywood sigur umblă şi alte reinterpretări. Eu aş aduce povestea în zilele noastre. Red (deşi se poate numi oricum) e o puştoaică trendy, eco, se dă cu bicla şi ştie că trecerea de pietoni e de călcat în picioare chiar şi de biciclişti. La Buni nu mai merge cu de-ale gurii (şi le comandă singură de pe magazinul online cu de toate, mâine-poimâine i le livrează drona direct pe balcon). Red merge la Buni pentru un binging pe Netflix sau ca s-o ajute să posteze pentru abonatele fidele pozele cu miliéurile reinventate, nu pentru mobilă, ci pe post de husă de telefon, decorațiuni miniaturale pentru semne de carte sau pentru rucsacuri. Lupu’ n-o mai urmăreşte prin pădure, ci prin jungla urbană de Facebook, laolaltă cu alte specimene coborâte din Atlasul zoologic de miştocărie şi mitocănie urbană al Cațavencilor. I-a cerut prietenia o dată, de două ori; la cel de-al treilea refuz, Lupu’ a intrat într-un grup în care Red e foarte activă. Îi vânează toate postările, commenturile și check-in-urile, îi dă cu like, dar, spre ghinionul lui, obține mai degrabă reacții de la toți vânătorii/tăietorii de lemne/pădurarii de Fb care au simțurile vânătorești ascuțite la toate greșelile gramaticale, de (in)corectitudine politică sau de atac la instituțiile și persoanele publice adoptate din simpatie închipuită, dar fără discernământ. Povestea se mută, astfel, în mediul virtual, și se va termina, cum altfel, pentru un film contemporan de artă, în coadă de peşte, deşi, asta e de apanajul ursului și al vulpii, din altă istorie. Și-am încălecat pe-o șa (de bicicletă) și v-am spus povestea așa!
P.S.: M-am hotărât în cele din urmă să nu mai improvizez. Mi-a fost milă de copiii ăia din sală și rușine de colegi. Am ieșit dramatic din burta lupului și l-am îmbrățișat cu atâta drag pe vânător, că se uita cam lung Scufița la mine, învârtindu-și nervoasă verigheta pe deget.
………………………………………………………………………………………..
La începutul săptămînii am lansat cea de-a șaptea temă pentru concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră, a Grupului Consumatorilor de Radio Guerrilla. Și de data aceasta, nu v-am mai întrebat, v-am provocat. V-am provocat să rescrieți finalul cunoscutei povești pentru copii Scufița Roșie.
Concursul se încheie duminică, 6 mai, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 7 mai.
Tanda P. Manda, semnatură sub pseudonim, cot la cot cu Focă, au compus unul din textele finaliste.
