Cum ar fi dacă am privi cu adevărat

În puținele momente libere pe care le am la muzeu, îmi place să stau în muzeu și să observ comportamentul vizitatorilor și uneori să intru în vorbă cu ei. Mi se pare important să cunoaștem publicul care ne vizitează, să știm nevoile și interesele lor și să ținem cont de ele. De-a lungul timpului am observat anumite gesturi pe care majoritatea dintre ei le au. Unul dintre acestea, din păcate cel mai des întâlnit, este de a privi eticheta înainte de a privi (cu adevărat) lucrarea. Puțini dintre ei știu că acest gest reduce experiența de vizitare, fascinația și povestea pe care un obiect de muzeu le poate oferi; oferă o cheie facilă de citire care nu ajută în mod relevant vizitatorul sau, dacă este o etichetă mai extinsă, oferă o singură direcție de citire și înțelegere a obiectului, cea a curatorului.

Să luăm de exemplu o hartă expusă la Muzeul Hărților. Pe etichetă scrie Moldova, 1781 – F.W. Bawr. Pe lângă această explicație, pe hartă scrie citeț Carte de la Moldavie pour servir á l’Histoire militaire entre les Russes et les Turcs. (…). Dacă am rămâne doar cu aceste informații și am privi în pripă harta am mai observa probabil că este foarte detaliată, că reprezintă multe așezări și tabere militare rusești. Am pierde însă multe detalii frumoase, povești și posibile discuții interesante. Dacă am privi cu adevărat harta am descoperi, de exemplu:

– Că această hartă a fost făcută de un ofițer prusac/neamț (Prusia este o regiune care se întindea pe teritoriul Germaniei și Poloniei de azi) care a condus armata rusă într-unul din războaiele ruso-turce care au loc pe teritoriu moldovenesc iar explicațiile sunt în limba… franceză. Prusia, Rusia, Turcia, Franța, Moldova – se întâlnesc pe o singură hartă!

– Cât de mare este Moldova! Mulți dintre noi, când privim această hartă avem tendința să căutăm orașe cum ar fi Iașul undeva la extremitatea hărții dar surpriză! – pe această hartă el este undeva în centru, ceea ce indică dimensiunea Moldovei mari: regiunea omonimă care aparține azi României este cam jumătate din Moldova istorică, cu tot cu Basarabia și Bucovina.

– Cartușul hărții. Cartușul este partea din hartă care indică titlul, autorul și alte informații despre realizarea hărții, un fel de legendă a obiectului (”legenda” pe care o cunoaștem noi explică în general semnele aflate pe hartă și nu neapărat cine sau de ce a făcut-o). Cartușul, în funcție de perioada în care a fost realizată harta, este bogat decorat și oferă uneori noi chei de citire. În cazul hărții Bauer, putem găsi o explicație pentru multele naționalități amintite mai sus: împărăteasa Ecaterina a Rusiei, de origine prusacă dar acum domnind asupra Rusiei, l-a invitat pe generalul prusac F.G. de Bawr să intre în armata rusă și să conducă războiul împotriva turcilor care se petrece pe teritoriul moldav. Bawr/Bauer a explicat mișcările trupelor în limba franceză, lingua franca a acelor vremuri și cea preferată de împărăteasa Rusiei. …Dar câte alte povești nu se desprind din cartuș? Nu mă credeți? Haideți la muzeu să vedeți și să vă convingeți!

– Cum a avansat armata rusă pe teritoriul Moldovei; o veritabilă lecție de istorie militară și strategie, care începe din nordul Moldovei cu tabăra nr.1 așezată în anul 1769 și coboară de-a lungul firelor de apă, prin câmpii, până lângă Bender, unde se așază tabăra cu nr. 172 în anul 1770.

– Ați mai observa că decorația care desparte explicațiile de harta propriu-zisă poate fi un indicator al perioadei în care a fost realizată lucrarea. Aceasta este decorată în stil rococo (ca niște cochilii de scoici) ceea ce ar indica destul de precis perioada: a doua jumătate a secolului XVIII.

– Că este o hartă extrem de detaliată, putem găsi în ea chiar și cele mai mici așezări sau pe unele dispărute astăzi.

Sunt multe, chiar multe alte lucruri care se pot descoperi prin simpla observare atentă a hărții și, promit!, nu e nevoie de mari cunoștințe de istorie, cultură sau civilizație. Ce nu veți descoperi privind harta dar vă spun eu este că:

– Este una dintre cele mai valoroase și mai mari hărți din muzeu.

– Este probabil cea mai iubită hartă din muzeu, fiecare dintre vizitatori găsind câte ceva de căutat pe ea și zăbovind vreme îndelungată în fața ei; găsim inclusiv Brăila și Galațiul, cu mențiunea că lângă Brăila au staționat două tabere rusești.

– La o astfel de hartă lucrau mai multe persoane, cu meserii diferite. Cartografi, gravori, geografi etc.

– Este o hartă foarte detaliată pentru vremea respectivă, la realizarea căreia s-au utilizat ridicări topometrice și puncte fixe.

– A fost realizată după încheierea campaniei din anii 1769 – 1770, având la bază hărțile folosite în timpul războiului și a fost făcută de generalul Bawr pentru a face cunoscute cercetările lui și pentru a-și scrie memoriile.

– Este nou expusă în muzeu după o perioadă în care a trecut printr-un proces delicat de curățare și restaurare.

Probabil aveți întrebări, iar eu le aștept cu drag în comentarii.

Cristina Toma
Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

1 comentariu
Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine