Mă uit la documentare în ultima vreme, tot felul de cazuri, mai mult în zona comportamentelor marginale. Trebuie să recunosc că mă atrag cazurile extreme, crimele sau comportamentele deviante. Dar mă atrag așa cum îl atrag pe un cercetător. Am crescut de mic cu o bibliotecă serioasă de cărți de medicină, fiindcă tatăl meu a fost medic, astfel am descoperit printre altele psihiatria și criminalistica. Încă din liceu, citeam pe rupte tot ce găseam în legătură cu studiul comportamentelor umane. Pe de altă parte, m-am ciocnit de cazuri extreme inclusiv pe străzile cartierului unde am crescut, astfel că am căpătat un soi de „imunitate la extreme“, dar cu perioade în care nu mai vreau să văd și nici să aud nimic despre violență, din cauza unui preaplin. Oricum, cred că fiecare vrea să înțeleagă, măcar parțial, cauzele care au dus la diverse crime, tragedii sau drame personale. Avem această curiozitate morbidă poate și pentru a ne înțelege mai bine dracii.
Ei bine, zilele astea am văzut un documentar din 2017, A Gray State, despre cazul regizorului american David Crowley.
Știu că nu vreți „spoilereală“, de asta vă spun pe scurt: e un caz terifiant de psihoză, i-aș spune chiar „psihoză post-traumatică“, fiindcă este legată și de războiul din Afganistan și de militarism.
