nu-i prost cine nu știe, e prost cine nu vrea să știe
ION: Mărie, tu ai auzit de Umberto Eco?
MĂRIE: Normal că am auzit, Ioane! Dar de ce mă întrebi?
ION: Păi, citeam acum într-un tabloid… cică Umberto Eco spunea că ceea ce este bine pentru unii, este rău pentru alții. Și invers…
MĂRIE: Da, Ioane, așa e! Mai zicea Umberto, mânca-l-ar mama, că nimic nu-l însuflețește pe laș mai tare decât lașitatea altuia!
ION: Da, asta-i bună! Și tot Eco, văd aici în tabloid, zicea că omul care nu regretă nimic, nu simte nicio necesitate de a fi mai bun! Hm…
MĂRIE: Da, Ioane, dar mie mai tare mi-a plăcut când a zis Umberto că prostia celuilalt niciodată nu va diminua dintr-a ta!
ION: Cum adică dintr-a mea?
MĂRIE: Nu a ta, Ioane! Vorba vine, vorba lui Eco. El zicea asta! Adică nu va diminua din prostia oricui!
ION: Nu, Mărie! Nu mă lua cu zăhărelu! Tu ai zis clar, prostia mea!
MĂRIE: Hai măi, ce Dumnezeu! Eco zicea, nu eu!
ION: Eco?
MĂRIE: Da, Ioane, Eco! Umberto! De unde să te știe Eco pe tine?
ION: Bun Mărie, te iert! Hai, gata, la treabă! Și mai lasă cartea aia că-i grădina în paragină!
