Povestea lui Anders Breivik și a masacrului din Norvegia de Åsne Seierstad + Utoya – 22 iulie
Când a fost ultima oară când ai simțit nevoia să-ți împărtășești ura? Când a fost ultima dată când ai încercat să izolezi pe cineva? Pentru că nu era cool? Era sărak? „De la țară”? Nu era de acord cu tine? Care a fost ultima glumitză rasistă sau sexistă pe care ai făcut-o? Ți-ai neglijat, de curând, copilul? Crezi că sunt de vină alții pentru situația ta? Când ai împărtășit ultima oară idei cu regimuri care au masacrat oameni pe criterii etnice, religioase, ideologice sau economice?
Sunt întrebări despre noi. Despre fiecare dintre noi. De aici excelentul titlu, Unul dintre noi, ales de jurnalista Åsne Seierstad pentru a documenta atacul terorist din 22 iulie 2011, de pe insula Utoya. Anders Breivik a apărut în sânul societății norvegiene și este și un produs al discursului de extremă dreapta, recuperat prin populism, omniprezent pe internet, vizibil și la nivel politic în Occident în ultimii zece ani. El este unul dintre noi. Un occidental. Un european. Un alb. Un tip comun, politicos, preocupat de cum arată. Un criminal care a ucis cu sânge rece șaptezeci și șapte de oameni.
Dar Unul dintre noi se referă totodată și la victimele teroristului suprematist, majoritatea adolescenți. Între cei omorâți, Simon și Bano, un norvegian și o tânără dintr-o familie de refugiați, sunt dintre noi, la pachet cu idealurile noastre că putem schimba lumea; Viljar, un tânăr supraviețuitor care a fost împușcat în ochi, iar glonțul i-a ieșit prin spatele craniului, este unul dintre noi. Un supraviețuitor al unei tragedii colective.
Unii dintre noi suntem părinții teroristului, atunci când ne ignorăm copilul sau când rupem orice legătură cu el în urma unei despărțiri.
Unii dintre noi încurajăm idei extremiste sau conspirații. Unii dintre noi chiar credem că trebuie să moară oameni. Că trebuie să existe o Europă pură, fără refugiați și imigranți.
Și, nu în ultimul rând, Unul dintre noi se referă cei din jurul unui potențial agresor – familie, prieteni, iubiți, profesori, asistenți sociali și alții.
Jurnalista Åsne Seierstad nu face doar o biografie a criminalului angajat ideologic, ci și o radiografie a societății norvegiene, a contextului în care a apărut tragedia din 22 iulie 2011 și a ideilor care au alimentat acțiunea teroristă. În plus, autoarea prezintă faptele printr-o narațiune alertă, susținută de paralela tensionată între istoria criminalului și destinul victimelor. Și, într-adevăr, cea mai impresionantă secțiune din carte este dedicată biografiei tinerilor uciși în Utoya.
Un film-experiență despre masacru, care redă intensitatea și tensiunea celor șaptezeci de minute de coșmar trăite de victimele de pe insulă, este Utoya – 22 iulie, al regizorului Erik Poppe, care poate fi văzut în cinematografe. Realizat dintr-un one shot, ce aduce cu estetica unor filme precum REC sau The Blair Witch Project, camera urmărește una dintre victimele atacatorului. Asemănător cu titlul ales de Åsne Seierstad, perspectiva te face să te identifici pe rând cu martorul, cu supraviețuitorul, cu agresorul, cu victima. Filmul nu face doar să redea trauma evenimentului, ci te transpune în mijlocul masacrului. Devii parte a tragediei.
Poate cel mai important mesaj al cărții și al filmului despre atacul din Norvegia este să ne gândim la noi. La gradul nostru de implicare în viața de zi cu zi. Putem preveni astfel de tragedii? Depinde și de noi? Când a fost ultima dată când te-ai simțit victimă? Agresor? Martor?
Semnat: PR-ul de serviciu al Editurii ART.
Unul dintre noi, Åsne Seierstad
Traducere din limba norvegiană și note de Simina Răchițeanu
Editura ART, 2018
