Simfonia lalelelor în țara lichelelor Toccata trandafirilor în bugetul șmenuirilor Sonata ...
de:
Iulian Tănase
Vezi articol
– Alo?
– Bună, Ioana, Matei sunt, de la Guerrilla.
– Hei, salut! Stai așa să mă duc de-aici că e gălăgie. Așa!
– Miercuri e din nou o reprezentație a primei producții Grivița 53, spectacolul A.A.A., să fie bine îți urez!
– Mulțumesc! O să fie, sunt convinsă.
– Tu ce rol joci în el?
– Spectacolul ăsta este despre relații, despre iubire. N-am un rol anume, deci n-am un personaj cu un nume anume, pur și simplu trec prin mai multe stări în ceea ce înseamnă o realție. O relație cu o persoană.
– Și din câte am înțeles te ocupi și de coregrafie…
– Exact! Bine, eu cu Chris colaborăm de foarte mult timp, îmi place foarte mult pentru că ea, în spectacolele ei, nu folosește doar pur și simplu cuvântul ci face un fusion între multimedia, dans și teatru.
– De ce e dansul contemporan atât de ciudat?
– Hahahaha! Ua-ua-ua-uaaa, hehe…
– Serios.
– Pur și simplu, dansul în general este un limbaj mai abstract, atunci de-aia oameni cumva îl categorizează sau așa în zona de… nu știu… ciudat. Corpul este singura dovadă concretă că noi existăm pe Pământul ăsta, deci de ce să fie ciudat să comunici cu corpul?!
– Ce mișcări crezi că e cel mai ok să folosești dacă nu știi să dansezi și nu vrei să te faci de râs?
– Poți să te miști doar cu o mână, poți să te miști doar cu un picior, e o chestie foarte liberă. Nu trebuie să ne fie jenă să ne mișcăm. Mișcarea face bine, ne vinecă.
– Dacă nu e muzică, de ce ai nevoie să poți dansa?
– De bătăile inimii.
– Și ultima întrebare, ce dans celebru crezi că e cel mai dramatic?
– Cred că este butoh. Știi butoh dance, care vine din cultura japoneză, din cultura asiatică, cu măștile alea și cu grimasele alea pe care le au pe față, parcă de durere și-așa, mi se pare foarte trist. Butoh, cumva, exprimă așa, o durere foarte mare.
Inspirat de un film cu Brad Pitt militar in al doilea război mondial cu o nevastă ...
Astă-seară, la ROZ cu Carla-Maria Teaha, o veți auzi pe Lucia vorbind și nu ...
Sîmbătă și duminică, între 21 și 22 aprilie, în Parcul Ioanid, s-a pedalat timp ...
Muzica este precum rugina: avansează, penetrează, coboară mai adânc, te ...
Și a trecut și Paștele, și v-am întrebat despre credință și despre sărbători. ...
Simfonia lalelelor în țara lichelelor Toccata trandafirilor în bugetul șmenuirilor Sonata ...
”Așa începe totul, ca-ntr-un vis” - atât cel mai recent single Robin And The Backstabbers, ...
La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă pentru concursul ...
Pentru că încă de săptămâna trecută m-am văzut nevoit să explic ce ...
La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă pentru concursul ...
1. M-am îndrăgostit de nebunul din salonul 5. Ăla care în fiecare zi îmi ...
Albumul Damn al lui Kendrick Lamar a primit acum câteva ...
Premiul InstaGrammy de săptămâna aceasta merge către Christina ...
Ducem la un nou nivel demersul Radio Guerrilla de a vă face cunoștință zilnic ...
Telekom Electronic Beats și
– Hello.
– Salut, George, Matei sunt.
– Salut!
– Ce personaj dramatic crezi c-ar fi un antreprenor de succes?
– Lopahin din „Livada de vișini”.
– De ce?
– Păi, din toate motivele, pentru că asta face, pleacă de jos și-și construiește un business de succes.
– Tu, ca antreprenor, cât ai așteptat Godot-ul?
– De la momentul primului gând am așteptat câțiva ani, patru-cinci, și de la momentul când am descoperit spațiul am așteptat opt luni jumate, aproape ca pe un copil.
– Felicitări, hehe!
– Mulțumesc, hehe!
– Și mulți înainte, să-ți trăiască în continuare!
– Mulțumesc!
– Ce spectacol de la Godot ai recomanda să vadă prima dată cuiva care nu a mai fost până acum decât într-o sală de teatru?
– L-aș chema la „Creditul”. E un spectacol în două personaje cu Răzvan Vasilescu și Șerban Pavlu și e foarte comic și amândoi sunt perfecți în rolurile lor și e o tranziție bună.
– Ce spactacol de la Godot crezi c-ar merge cel mai bine cu un vin alb, cu unul roșu și cu unul rose?
– Eu nu beau vin rose, dar hai să mergem pe „Aici nu se simte” & „Oase pentru Otto”, m-aș duce cu un vin rose.
– Vin alb?
– Un vin alb ar fi „Happy end”.
-Ok, și unul roșu?
– Vin roșu ar fi… cred că „30+”. Hehe, da!
– Există vreo piesă clasică de teatru care crezi că s-ar putea pune în scenă în bar?
– În barul de acolo, da. „Îmblânzirea scorpiei” ar merge pentru că avem și balconul deasupra și-ar putea să alerge unul după altul pe-acolo, ar fi loc.
– Și ultima întrebare, ce spectacol de teatru crezi că ar funcționa cel mai bine ca remediu pentru mahmureală?
– Uau! Un spectacol care nu s-a mai jucat de mult, ar fi „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”. Te duce așa, într-un carusel, și ai timp să te trezești, îți dă și-o pauză, dacă mai bei și-o bere la pauză ești perfect.
– Alo!
– Bună ziua, Matei Oprina de la Radio Guerrilla sunt.
– Da, bună ziua!
– Dintre spectacolele în care joci acum, care crezi că e cel mai primăvăratic?
– Cel mai primăvăratic?
– Da.
– „Vivian Leigh: Ultima conferință de presă”.
– De ce tocmai ăsta?
– Conține în el toată… toată prospețimea, frumuseațea și magia iubirii.
– Ce personaj de teatru ți-ar plăcea să ai ca prieten sau prietenă?
– Titania din „Visul unei nopți de vară”.
– De ce tocmai ea?
– Pentru că mi-aș fi dorit foarte tare să joc acest rol, nu l-am jucat. Este într-o zonă a visului, într-o zonă a oniricului.
– Dacă n-ar mai fi nevoie să dormi vreodată, ce-ai face cu timpul ăsta?
– Aș călători.
– Ce meserie crezi că n-ai putea face niciodată?
– Paznic de nopate.
– De zi ar fi mai ok?
– De zi ar fi mai ok, da. Ideea că munca mea s-ar desfășura doar noaptea e ceva de neconceput.
– Ai juca în videoclipul vreunei formații?
– Da, de ce nu!?
– Care?
– Vama Veche.
– Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit?
– „Sunteți o actriță minunată!”. Asta de când o joc pe Vivien, hehe. Când am primit un compliment legat de felul în care eu îmi fac profesia am fost mai impresionată decât dacă ar fi fost un compliment legat de aspectul meu fizic, de frumusețea mea sau mai știu eu…
– Ce sentiment crezi că ai fi cel mai potrivită să joci?
– Dragostea.
– Și ultima întrebare, care e cea mai ciudată superstiție de care ții cont?
– Nu prea sunt superstițioasă, să știi! Știi, când ești un om credincios nu prea poți să fii superstițios, nu se… nu se pupă, știi? Dar mă gândeam așa că totuși de câte ori îmi iese cineva cu plin am sentimentul că o să-mi meargă bine. Și să nu-mi treacă pisica neagră prin față, he!
Bună dimineața, ascultător de Radio Guerrilla și cititor al revistei ...
– Alo?
– Alo, scuze, era la încărcat.
– Salut, Radu, nicio problemă.
– Da.
– În primul rând, la care mai degrabă dintre toate spectacolele tale ai merge singur ca spectator?
– De la Teatrul Mic – „Viața și moartea lui Richard al II-lea”, de la Teatrul Act – „Constelații„ sau „O intervenție”… fiecare spectacol pe care l-am făcut în calitate de regizor sau ca dramaturg sau așa sunt spectacole foarte, foarte importante pentru mine, nu pot să-l aleg pe unul.
– Dacă ar fi să trăiești toată viața într-o singură piesă, care ți-ai dori să fie? Apropo de faptul că nu poți alege, he!
– Oh my God! Nu știu, mi-ar plăcea să fie ceva din zona „Richard al II-lea” pentru că e ceva pe care îl pot concepe doar din niște cuvinte scrise undeva pe o foaie.
– Care e regizorul care te-a făcut să admiri regia?
– E proful meu de la facultate, Ducu Darie, e Andrei Șerban, e Silviu Purcărete, e Mănuțiu… din afară Warlikowski și Ostermeier.
– Care crezi că e cel mai subapreciat spectacol de teatru, în general, așa?
– „Micul prinț” al lui Dabija. Da, cred că ăsta e.
– Din ce film SF crezi că ar ieși un spectacol bun?
– Cred că din „Silmarillion”, știi? O să mă duc așa pe fanatsy mai degrabă, Tolkien…
– Ce cratură mitologică ți-ai dori cel mai mult să existe cu adevărat?
– Medusa!
– De ce?
– Mi-aduc aminte de ce zicea la un moment dat Marquez. Era la un moment dat într-un tramvai și îi era foame și a văzut un faun lângă el, hehe! Ca să mă las surprins.
– Bun, și ultima întrebare, ce altă meserie ți-ai dori să poți practica o săptămână, de exemplu?
– Jucător de tenis.
– Salut, Virgil, Matei sunt.
– Da, domnule.
– A început de aseară sezonul trei al amisiunii „Câștigă România” pe TVR2, pe care o prezinți, felicitări!
– Mulțumesc tare! Chiar abia așteptam să înceapă sezonul trei și mă bucur că a început frumos, emisiunea arată și mai bine, e mai dinamică, are schimbări de regulament…
– Explică un pic, te rog, cum funcționează emisiunea.
– Începe cu trei concureți emisiunea și în final avem un câștigător al ediției care vine în ediția următoare. În prima rundă trebuie să parcurgă un traseu dintr-un județ de graniță la alt județ de graniță răspunzând la întrebări de cultură generală specifice județului respectiv prin care trece. În urma clasamentului se hotărăște care sunt cei doi care merg în runda următoare, în final avem un concurent câștigător.
– Care crezi că e cel mai haios județ din România?
– Haios?
– Da.
– Gorj.
– De ce?
– Cum sună. Jur! Deci Gorj, nu știu ce se întâmplă acolo, știi?
– Despre ce județ ai observat că știe lumea cele mai puține lucruri?
– Cred că… despre Gorj. Nu știu, chiar nu mi-am dat seama până acum. Prin Harghita mai au probleme unii, dacă mă întrebi acum.
– Care crezi că e cel mai românesc județ din România?
– Timiș.
– De ce?
– Pentru că eu mă consider român din cap până-n picioare și eu de-acolo vin. Și graiul mi se pare că e cel mai românesc.
– Ai prefera să locuiești o săptămână într-un beci sau două luni la Vaslui?
– Aș prefera să stau două săptămâni într-un beci, dar să fie dotat.
– Și ultima întrebare, vrei să fii miliardar?
– La asta lucrez de ceva ani, hehe! Știu că sunt niște zvonuri cum că s-ar relua emisiunea, eu nu pot să confirm din punctul meu de vedere acest lucru pentru că eu îmi văd de „Câștigă România”.
De luni, da? De astăzi (adică ieri), luni, ...
Astăzi e ziua de naștere a colegului nostru Bogdan Șerban, care, din fericire ...
Redacția Radio Guerrilla nu este cel mai bun loc în care să îți (men)ții ...
Și a venit, luînd mai întîi forma unui tort delicios făcut de o ascultătoare. ...
Ne întoarcem din nou în timp, în anul 2013, an în care formația Broken ...
Monday Fever au adus un friday vibe în Guerrilla de ...
Actorul Rareș Florin Stoica a urcat în Mansarda Radio Guerrilla ...
Unde mai plecăm când nu mai avem unde? https://www.youtube.com/watch?v=fcQI-XQzqio
Cine își mai aduce aminte de serialul One Tree Hill, acel Melrose Place plasat nu ...
Între cazanul cu Sartre și ceaunul cu Russell, e butoiul cu Sadoveanu.
Elemente de narcisism exotic pentru avansați.
Pe 16 aprilie sărbătorim Ziua Internațională a Vocii. Odată cu revenirea ...
Luați-ne orice, dar nu ne luați oftatul! Ce simplu e sa fii trist și ...
Oficial am intrat în Săptămâna Mare, ne pregătim pentru Paștele Ortodox atât ...
