Hai, ziceţi-mi că nu v-a păsat, că nu vă interesează, că nu v-aţi intrebat de ce s-a despărţit Angelina de cel mai Brad din lume. Nu vă cred. Sau sunteţi atât de nișaţi, încât nu vă uitaţi nici la fotbal, nici nu faceţi sex pentru că l-au mai făcut alţii înaintea voastră. Doar așa se explică. Eu m-am întrebat timp de sute de ani și tot n-am reușit să aflu. Dar am citit un articol “despre” și-am văzut un film “cu”.
Nu era de cancan, gen se-ntoarce sau nu la Jennifer, ci unul “știinţific”, pedagogic și aspiraţional.
Se numește: “Sfaturi de la un bărbat care a pierdut tot“. Articolul, zic.
Pricepându-mă cât de cât la “împachetări de presă”, am sesizat ceva tricky-pathetic în titlul acestui articol.
Pe bune, a pierdut tot!!!!? La cazino!? La bursă!? La curse!? Definește “tot”! Cum e posibil ca un zeu să piardă TOT!!!? Știu că ea și-a tăiat sânii ca să nu facă un probabilistic cancer la sân… mă rog. Dar el?
Eu bănuiam că El s-a dus să se vadă cu prietenii, cu care nu se vedea decât pe ascuns, la Matt Damon acasă, să se-mbete și să devină un alcoolic iresponsabil pentru o familie așa de faimoasă.
Apoi încep să citesc o poliloghie scrisă parcă de asistentul budist al psihologului la care s-a tratat matrimonial cuplul Branjelinilor.
Cam așa suna unul dintre paragrafele numerotate:
“Ai grijă de inima ta cu aceeași vigilenţă cu care ai ocrotit-o pe-a ei, și, oricât de mult te-ai dăruit acestei lumi, păstrează un loc numai pentru ea, întotdeauna pregătit s-o primești cu toată dragostea ta, neatinsă de alte tentaţii…“.
Aha, am înţeles acum… Sau poate nu sunt eu destul de serios la ora asta.
Merg mai departe cu aprehensiunea și mai bag o porţie:
“Privește întotdeauna spre părţile cele mai luminoase și concentrează-te cu dragoste asupra lor, pentru că energia aceasta le va spori. Trebuie să ajungi la punctul acela în care tot ceea ce vezi e numai iubire…“.
Am inţeles 2.0. După care am abandonat încercarea de a aprofunda ce-nseamnă “neînţelegeri ireconciliabile“.

Apoi, m-am pus la film. Se numește : “By the sea”. 2015. Regizor: Angelina Jolie.

Pe scurt, un cuplu mirific, care trăia într-un peisaj mirific, fără să muncească sau să aibă cineva curajul să-i sune, avea niște probleme terifice. Toate astea, printre cadrele în care Angelina poza incontinent și compulsiv maniacal, ca într-un pictorial Vogue.

Așșaaaaaa, mai departe.
Ca să-și trateze problemele de cuplu mirific, personajele încep să se uite, la un pahar de vin franţuzesc mirific, printr-o gaură în zid, la un cuplu ceva mai latino, care făcea sex într-o cameră alăturată. Fo’ jumătate de film. Cuplu cu care au și ieșit la masă, într-un final. Și, nu, n-au ajuns toţi patru în pat. Puţină decenţă.

Replicile sunt delicate, banale, așa ca la oamenii normali, dar nu chiar așa, dacă te uiţi prin camere..
Și uite-așa, ușor, ușor, problemele de cuplu incep să se estompeze, iar ei, niște sensibili mirifici, fac și ei, of, măi, măi, un sex evanescent.

Nu cred c-am văzut vreo bășină cinematografică mai mare în ultimii zece ani, despre “neinţelegeri ireconciliabile”.
În septembrie 2016, vestea divorţului lor a şocat o lume întreagă, Angelina invocând diferenţe ireconcilabile şi acuzându-şi soţul de violenţă împotriva copiilor.

P.S.: Și mi-am zis: dacă a ajuns să dea în copii nenorocitul, e clar că n-a ţinut nici cu voyerismul de lux , e clar că anturajul lui și-a băgat coada și, după ce l-a fezandat cu o sticlă de wiskey, i-a zis verde in faţă.
Parcă-l văd pe Clooney spărgând un pahar de podea și strigând, spre patru dimineaţa:
“Băi, Brăduţule, greutăţile vieţii în cuplu sunt, până la urmă, ca ale noastre, ale tuturor. Am putea spune: ca într-un film prost, regizat de nevastă-ta…”.