– Alo?

– Salut, Artan, Matei sunt, de la Guerrilla.

– Păi da, sigur!

– Păi în primul rând, când și unde te poate asculta lumea în perioada asta?

– Pe 29 la Vama Veche. O formulă restrânsă a formației unde lipsește tocmai partea ritmică, adică toba și basul. Că o formației e foarte bună dacă ai… cum să spun eu… tobă și bas, adică asta mișcă.

– Ce fel de mâncare crezi că se potrivește cel mai bine cu muzica formației Partizan?

– Mâncare de vinete cu sos dulce-acrișor.

– Care e cântecul tău preferat din toată lumea?

– Foarte mulțumitor ar fi Aria de Bach.

– Care crezi că e cea mai siropoasă piesă pe care ai cântat-o vreodată?

– Trenuri reci. Trenuri reci e. După titlu nu pare, dar să vezi pe urmă, hehe.

– Chips-uri sau alune?

– Alune, alune.

– Care crezi că a fost cea mai bună idee de-a ta?

– Cred că textul melodiei „Perfect”… nu știu dacă a fost cea mai bună, dar a fost cea mai formidabilă.

– Dacă ai ajunge în rai după ce mori și ai putea să iei cu tine un obiect de-aici, ce-ai alege?

– Aș alege în ultimă instanță și pe final în mare goană… orice.

– OK, așa, dar dacă totuși ai putea să alegi, ai avea vreo 10 minute, să zicem.

– Asta înseamnă ceva uzinat, nu materii prime sau… zahăr, ulei…

– Ba da!

– Cred că aș lua… o pătură. Să iau o pătură, totuși.

– Și ultima întrebare, pe ce melodie ai vrea să intri în rai?

– Eu tot mă gândeam tot la pseudo-triumfuri muzicale. Cred că și o intrare discretă ar fi pentru mine…

– Ok, și pe ce melodie?

– Mancini, da! „Pantera roz”.