– Tu petreci foarte mult timp cu copiii. Care ai observat că ar fi super-eroul lor preferat?
– Acuma depinde pe cine întrebi, fiindcă un copil mic, de șase ani, probabil că își va alege un personaj din desene animate, unul de 10 un personaj dintr-un film, după cum unul de 14-15 își va alege un om în carne și oase pe care-l ia drept model.
– Se mai ascultă basme în ziua de azi?
– Se ascultă basme și dovada cea mai vie o am de două seri încoace, sunt în tabără cu o grupă de copii între 6 și 10 ani și înainte de culcare nimeni nu adoarme până când nu spunem povestea de seară. Sigur, e nevoie să mai traducem din când în când arhaismele, e nevoie să mai sărim două-trei rânduri pentru că am remarcat inclusiv povești cu urme înfiorătoare de violență. Dumnezeule mare, eu nu înțeleg cum poate să scrie cineva povești în care cineva răsucește gâtul unui pui!
– Și ce basm sau ce poveste are cel mai mult succes, din ce ai observat?
– Am citit „Micul prinț”, am citit puțin din „Morcoveață”, sunt poveștile cu prințese care prind foarte bine, după cum, la 10 ani deja sunt cărțile cu adolescenți care prind foarte bine.
– Leapșa sau v-ați ascunselea?
– Leapșa! Am alerga întruna.
– He! Ție cum ți se spunea când erai mică?
– Maradona?
– Serios vobești!
– Maradona, o bucată de vreme. Da, da, da, da.
– Ha!
– Am jucat foate multă vreme fotbal și tenis de picior până în ziua în care n-am mai putut să fac stop pe piept.
– Și ultima întrebare, tu ce faci pentru copilul din tine?
– Oh, îl hrănesc cu toate zâmbetele acestor copii din MagiCAMP, mă-ncarc de bine. Asta fac. Îi dau copilului din mine exemple pe care le văd aici în fiecare zi, de oameni buni.
