Această întrebare mi-a bulversat copilăria și cred că și vouă, dragii mei, și chiar și ascultătorilor voștri .
De câte ori mergeam în vizită la diverse cunoștințe sau pe la prietenii familiei mele, această interogație mă exaspera. Rudele, mai rău decât atât, veneau chiar cu sugestii în ceea ce privește viitoarea mea carieră atunci când voi deveni adult.”Fă-te mamă avocat, învățătoare, secretara, etc“. Însă nimeni nu se gândea la faptul că poate acel copil pe care îl asaltau cu recomandări gratuite poate nu avea încă, la acea vârstă fragedă, proiectată în mintea sa imaginea viitoarei cariere. Singurii care nu avansau fel de fel de ipoteze în ceea ce privește viitorul meu erau părinții mei, care le răspundeau sec curioșilor din fire: “Să fie sănătoasă, să crească mare și apoi va decide ea“.
Însă eu, eu oare ce-mi doream?
Nu puteam conștientiza la cei doar câțiva anișori ai mei ce este aceea o meserie, că trebuie să o faci cu plăcere, nu din obligație, fără a ignora însă și partea materială, căci totul trece prin stomac, nu-i așa? Până chiar și dragostea! Mai târziu, prin clasa a doua, m-am îndrăgostit de aparatul de radio, deși la cei opt ani ai mei nu înțelegeam prea bine ce este cu acele voci care ieșeau din “cutia vorbitoare” care trona undeva, în colțul mesei din bucătărie, loc sacru pe care nimeni nu avea voie să i-l schimbe. Mai ales că de acolo venea și muzică pe gustul meu. Cât de plăcută era compania pe care mi-o ținea radioul când ai mei nu erau acasă!
Ascultam doar postul național de radio pentru că alte opțiuni nu aveam, însă preferam să fac asta, decât să stau cu cheia apartamentului de gât în fața blocului și să mă joc cu copiii de vârsta mea. Astfel au crescut majoritatea copiilor din generația mea. Ei bine, cred că v-ați dat seama ce mi-am dorit să devin când “voi fi mare”.
Om de radio, asta mi-aș fi dorit să fiu în prezent, DJ de radio – un termen mai modern în viziunea în care totul a evoluat. Cu toate acestea, viața m-a purtat pe alte căi, nereușind astfel să-mi urmez visul pe care în copilărie mi-l doream cu ardoare împlinit.
Ascultând sfaturile celor din jur că nu am o voce de radio, că sunt prea timidă, și ducând lipsă de consiliere profesională, am optat pentru profesia de dascăl, mai precis de profesor de limba și literatura română și de limba și literatura franceză. Este o meserie care implică multă responsabilitate și o conduită impecabilă.
Poate nu aduc zâmbetul pe buze cu vocea mea și prin muzica difuzată, asa cum face un DJ de radio, nu-mi însoțesc ascultătorii acasă, la muncă, în trafic, așa cum Radio Guerrilla mă însoțeste pe mine, însă mă implic trup și suflet în modul în care le împărtășesc cunoștințele dobândite de mine în anii de studiu elevilor mei, în ajutorul pe care pot să îl ofer pentru a avea un start bun în viață. Deasemenea, empatizez cu ei și cu situațiile prin care trece un adolescent.
Nu am mari satisfacții financiare de pe urma meseriei mele, însă încerc să compensez prin bucuria pe care o am când observ modul în care majoritatea elevilor mei îmi sorb de pe buze fiecare cuvânt, dornici de a acumula cunoștințe, de a explora noul. Încerc, alături de colegii mei, să-i aducem pe picior de egalitate pe elevii noștri, care fac parte din mediul rural, cu elevii care vin din mediul urban și care au parte de mai multe oportunități. Încercăm să-i și consiliem atunci când întrebările care privesc viitorul lor îi năvălesc, ghidându-le astfel pașii prin viață, așa cum poate părinții lor nu reușesc.
Astfel, am tras concluzia că pentru a ajunge să dai roade în meseria pe care o ai, e necesar să stai de vorbă cu tine, să-ți studiezi aptitudinile și capacitățile intelectuale. Personal, am ținut cont de partea materială în ceea ce privește profesia mea, fără a o pune pe primul loc, astfel încât atunci când plec spre serviciu o fac plină de forțe proaspete, dornică de noi realizări, și nu scârbită, așteptând să treacă și ziua respectivă și să vină weekend-ul.
……………………………………………………………………………………..
La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce voiai să fii “când o să fii mare”? Și cum difera asta de cine ești acum.
Concursul se încheie dumincă, 17 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
O constantă pe guerrillaradio.ro și ea, Ana-Maria ne-a trimis textul finalist de mai sus.
