La începutul săptămânii am lansat cea de-a zecea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4), un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți un dialog între 2018 și 2019. Ce și-ar spune cei doi ani la întâlnirea dintre ora 00:59 și 00:01?
Concursul se încheie duminică, 6 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 7 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
– Mai este atât de puțin timp până vei pleca, până vei fi înlocuit de mine! Mi-e teamă totuși, nu stiu ce asteptări vor avea oamenii de la mine, dacă voi reusi să fiu pentru unii la fel de bun cum ai fost tu, poate mai bun, sau… cine știe… E posibil ca viitorul să nu fie chiar asa cum cred ei!
– Nu te teme! Așa a fost dintotdeauna, cei de dinaintea noastră au trecut prin aceleași incertitudini, au fost așteptați cu aceeași ardoare de către oameni, au fost poate chiar blamați atunci când planurile le-au fost date peste cap, când iubirile li s-au destrămat, când poate cei la care nu s-ar fi asteptat niciodată i-au trădat, când au realizat ca jobul mult râvnit nu împlinește sufletește pe nimeni, ci doar pe plan material.
– Totuși, tu ești trecut, iar eu sunt viitorul! Când vom ajunge la “cumpăna dintre ani“, peste câteva ore, așa cum numesc muritorii momentul când tu pleci iar eu vin, când toți, plini de superstiții, mă întâmpină cu accesoriile lor de culoare roșie, când ciocnesc un pahar cu cei dragi, când încearcă să lumineze însăși viața lor prin artificii, trebuie să torn totuși în paharul unora dintre ei și puțin nectar, nu doar amar, așa cum au avut parte atunci când poate viața a dat de pământ cu ei, i-a izbit năvalnic din toate părțile.
– E vorba de timp, dragul meu, timpul este ireversibil, noi înșine suntem timp. Acel timp care, cum spuneam anterior, trece și nu se mai întoarce. Acest lucru nu este conștientizat de către oameni în goana lor nebună prin această lume prea grăbită, fiecare an încheiat este un alt an care a trecut din viața lor. Încă 365 de zile care au fost bifate în calendarul vieții lor. Când sunt tineri, nu prea contează pentru ei ireversibilitatea timpului, însă când bătrânețea le dă târcoale, noi, anii, începem să atârnam greu pe umerii lor.
– Ai dreptate, fiecare dintre cei care vor plânge, suspina, râde, iubi pe parcursul meu trebuie să învețe să prețuiască fiecare clipă din viața lor, ca și cum ar fi ultima. Destinul e implacabil, uneori e crunt, alteori e de vis, viitorul reprezintă o taină pentru toți însă amintirile rămân orice ar fi. Important este ca tot ce rămâne în urmă să fie lucrurile frumoase.
– Ei bine, dragul meu urmaș, căci pot să te numesc așa, văd că ai înțeles câte ceva din discuția noastră! Fă-ți curaj și arată-te plin de fast la miezul nopții celor care te așteaptă, căci și-au pus toate speranțele în tine. Vremurile sunt tot mai tulburi și se spune că speranța moare ultima. Tu ești cel care le poate aduce dorințe împlinite. Până îți va veni sorocul, hai totuși să ciocnim un pahar cu vin fiert și cu puțină scorțișoară pe deasupra. Poate te mai îmbujorezi un pic.
– Mulțumesc frumos!La mulți, mulți ani la fel nouă! Căci nu-i așa, peste alte 365 de zile, eu voi fi trecut iar 2020 va fi viitorul!
