La începutul săptămînii, am anunțat concursul „Noi îți dăm un site, tu schimbă lumea“, invitînd ascultătorii de Radio Guerrilla și cititorii site-ului nostru să ne trimită un text cu tema: „Dacă aș avea puterea de a schimba lumea, primele trei lucruri pe care le-aș face ar fi…“. În primele trei zile am primit deja cîteva zeci de texte, mult peste așteptări. Concursul se încheie duminică, 25 martie, ora 14, iar marele cîștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de dimineață de luni, 26 martie. Mai jos, unul dintre textele intrate în concurs:

***

Călătoresc în lumea aceasta, pe care o trăiesc acum, între două evenimente de timp destul de importante, numite nașterea și moartea, dar amândouă sunt lipsite de posibilitatea evocării personale.

Prin urmare, pot inventaria momentul zero, al nașterii, ca un eveniment fără prea multe nuanțe personale. Nici măcar nu e hilar, dar poate că nici foarte trist, din moment ce toată lumea îți felicită părinții că te-ai născut.

Au fost făcute destule glume pe tema nașterii, inclusiv tristețea copilului că vine pe lume, dovedită prin faptul că prima reacție este aceea de a plânge. Primul meu fiu a venit pe lume privind în jur în liniște. Pentru că nu a plâns, a primit o notă proastă din partea medicului obstetrician. M-am bucurat că medicul nu era ceva cadru didactic, pentru că nașterea copilului s-ar fi terminat clasic:

– Nota 4, treci la loc!

Ei bine, nu, asta nu se mai putea întâmpla, cel puțin literal. Așa cred.

A, încă ceva! De ce nu ni se dă notă decât la naștere?

Pentru că este posibil să îți fie rușine de nota la viață, iar cea la moarte nu știu dacă te mai încălzește.

Cică omul modern nici nu se mai întreabă dacă există Dumnezeu, ci doar ce e de făcut pe tema asta. Între viață și moarte trăiesc și eu, trăiesc alături de alții, trăiesc în lume. Lumea există și mă lasă să trăiesc, ce pot face eu pentru ea? Iată o coabitare care te obligă, nu glumă.

Îmi voi închipui acum că primesc o superputere, adică pot deveni Căpitanul X.

Ce superputere îmi pot dori cu care să schimb lumea? Urmează o mică încercare exhaustivă.

Ar fi superfluu să îmi doresc superputerea cu nepăsarea, să mi se fâlfâie pe deplin, aia e a Căpitanului-Durere-în-Fund, n-ar schimba prea temeinic omenirea, poate că doar nu ne-am mai tot uita unul în curtea celuilalt și nu m-aș mai frământa că altuia îi e mai bine decât mie.

Cel mai tare m-ar tenta Căpitanul Dublu Empatie sau Madam Oglinjoară Cosmetică de Profil, oglinda aia care mărește imaginile să îți vezi mai bine firele de barbă sau coșurile.

Magia ar funcționa determinând oamenii, toți oamenii, să se vadă cu adevărat prin ochii celorlalți și să le perceapă durerea sau bucuria indusă acestora de propriile acte, dar de două ori mai intens.

Puterea exemplului funcționează cel mai viguros, așa că, dragă cititorule, lăsându-ne imaginația să lucreze, situațiile generate ar avea cam aceeași direcție: să ne închipuim că faci vreo mișelie cuiva și în loc să-ți pui palma-n fund și să te întorci cu spatele sau să rânjești, cum ar fi să simți chiar tu durerea nenorocirii produse, dar de două ori mai intens?

Sau cum ar fi să simți efectul unei fapte bune, tot de două mai intens decât cel care a beneficiat de ea?

Păi, dacă neglijăm abaterile statistice oferite de sado-masochiști, cred că lumea s-ar schimba pe repede-înainte, lăsând acest efect terapeutic să-și atingă finalitatea, nu-i așa?

Bineînțeles că un hater care analizează relația astfel constituită de donor-primitor ar spune că bunătatea va fi destul de nenaturală, va fi forțată.

Asta e! Lumea va fi un loc muuuult mai bun, oricum, iar schimbarea ar fi una de esență, nu una de formă.

În loc de schimbarea la față (Matei 17:1-9), ar fi schimbarea la fond.

Și la sfârșit îți poți da singur o notă, după cum ai trăit.

Ai avut o viață frumoasă, o moarte pe măsură?