Florile recunosc ceea ce noi încă nu am aflat

Iar florile se plecau să îi facă fetiței loc. Îi recunoșteau pașii și ritmul, o știau dacă e tristă sau dacă e veselă. Îi mângâiau palmele și se lăsau mângâiate. Fetița alerga printre ele cu așa bucurie pentru că le simțea iubirea și se simțea iubită. Oare o să poată vreodată un om, se întreba fetița, să iubească atât de mult încât simpla lui prezență să fie vindecătoare? Să fie dincolo de viața așa cum noi am construit-o? Exact cum erau florile la care ea privea. Nu știa de unde îi veneau întrebările și nu avea răspunsuri.

Continua să alerge si să râdă către soare, călcând cu bucurie pământul ce respira cât cele un infinit de rădăcini și vietăți și munți ce își trag viața din el și prin el. Pentru ea nu exista decât ceea ce avea în inimă și nimic mai mult.  Pașii o purtau printre lanuri de flori, pe pământuri noi, necălcate de ea. Oare atunci când atingi pământul el își va aminti? Îi răsări iar, de nicăieri, o întrebare. Și dacă își va aminti, îi va recunoaște sufletul? Oare florile simt? Îmi simt inima? Ce faci cu toate întrebările astea, ar răsuna vocea unui om mare. Ai de gând să crești? Vocea asta îi era străină. Ciuli urechile, întoarse capul, căută mirată cu privirea. Nu mai era nimeni acolo în afară de ea și de flori. Fetița se așeză pe o bucățică de pământ și se întinse cu fața către cer. Își puse palmele sub cap și continuă să privească către infinitul gol albastru sau mov. Ce căuta ea oare și nu găsea? Ce încerca să atingă și nu se lăsa atins? Ceva îi fugea printre degete și nu îi dădea pace. Și nu era de ieri sau de azi, așa fusese dintodeauna. Ceva o urmărea ca o umbră, ce nu se lăsa văzută încă.

Exista freamătul tăcut al plantei ce crește și își face loc afară din sămânță, iar când se sparge carapacea durerea și nedreptatea apar fără să ceară voie. Apar și atât, iar tu trebuie să știi ce ai de făcut cu ele. Să vezi limpede, dincolo de tine. Iar dincolo de tine nu ai să vezi clar decât dacă îți lași rănile să se vindece.  Care răni, o să mă întrebați voi. Rănile care nu te lasă să iubești și te țin înfășurat în frică, am să vă răspund eu. Până când nu o să simțiți despre ce vă vorbesc, nu o să puteți înțelege. Simțirea este singura care poate retrezi ceea ce a adormit demult în noi. Cum să îmi auziți vorbele? Ascultați ca și când ceea ce vă spun vorbește inimilor voastre și nu vouă. Inimile noastre sunt ca ale florilor, imaculate. Doar de acolo poți să auzi. Și de ce e valoros ceea ce spun florile? Pentru că dincolo de toate mai e ceva. Iar să ajungi acolo aduce o bucurie pe care nimic și nimeni nu o poate egala.

Fetița privea cerul sau universul cât e de mare și știa că a venit într-o călătorie. Știa care îi e drumul și ce are de făcut. Dar i-au trebuit secole să înțeleagă asta. I-au trebuit sute de ani să vădă limpezimea vieții. Și i-au trebuit miliarde de vieți ca să știe că păsările și florile știu. Știu pentru că ne-am întâlnit acum și aici într-un moment cât o eternitate. Privirea ta către cer, cea de acum, din acest moment precis, nu ai să ți-o mai amintești niciodată, chiar dacă o să vină iar și iar până când ai să fii capabil să vezi. Iar atunci lacrimile îți vor inunda ochii, ai să îți amintești totul.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine