Ce film te-a traumatizat în copilărie?

Încep cu  întrebarea din titlu: ce film te-a traumatizat în copilărie?

Băgați în comment-uri!

Oare restul filmelor care te îngrozesc de-a lungul vieții sunt asemănătoare cu primul film care te-a traumatizat? Este necesar acest “botez” ?

Am avut discuția asta cu un prieten foarte bun, care asta are ca meserie: să se uite la filme! Să le vadă, să le dea rating de vârstă, să supravegheze subtitrările și tot așa…

Discuția a pornit de la ce limita de vârstă trebuia să dea filmului Joker…

Cum, de mic, de mână fiind luat de bunica’miu , am bagat filme în draci, a trecut ceva vreme până să apară unele care să mă pună la respect, atât emoțional, cât și intelectual (mă rog, atât cât ai la vârste d-ăstea cu o cifra).

Dar, închizând ochii, văd cadre din filme care m-au aranjat bine de tot la cap. Trei dintre ele ar fi astea:

1. Aliens (reg. James Cameron, 1986)

Da, știu, clișeistic până la Dumnezeu! Dar mie Alien mi-a intrat în suflet cu al doilea film. P-ăsta l-am văzut primul. Eram în clasa a 4-a și am mers singur la cinemaul din Slobozia. Cinema Galax…

De ce zic că m-a traumatizat? N-are legătură cu estica destul de greu de digerat pentru un copil de 9-10 ani și cu tot delirul ăla techno-organico-sexual al lui Geiger. Nici cu fina aluzie a limbii cu gură luată de la Francis Bacon… Pe astea, de abia dacă le percep acum, și asta după ceva documentare personală.

Cred că Aliens m-a atins, pentru că atunci a fost pentru prima dată când am fost conștient de controlul emoțional pe care îl poate avea un film asupra psihicului uman. Dacă m-ai fi pus atunci să explic așa de clar, nu cred c-aș fi putut, dar fix asta am simțit.

Ăsta a fost primul film care mi-a zis: acum plângi, acum stai lipit de scaun, acum te relaxezi un pic, acum strângi din dinți, acum te răzbuni!, etc…

Recunosc, e primul film care m-a și îngrozit cu adevărat, dar care m-a și făcut să mă îndrăgostesc de cinema iremediabil!

 

1. Fist of The North Star (reg. Toyoo Ashida , 1986)

Pentru cineva care n-a mai văzut anime-uri, dacă Fist of the North Star îți rupe ața, șocul e destul de mare…

Mai ales când ai 12 ani!

Mai ales când vezi violență extremă glorificata și livrată atât de firesc și natural.

Acum e necesară și explicarea contextului: avem de-a face cu o ecranizare a unui manga foarte polular în Japonia, despre cum doar prin violență excesivă mai poți supraviețui după apocalipsă. Și cum oamenii a trebuit să se adapteze, căpătând niște abilități ieșite din comun. Bla, bla, bla…

În esență este un western despre trădare, dragoste și răzbunare. Pe lângă ferocitatea vizuală a acestei animații, creierul meu pre-puber n-a putut să nu se întrebe, pentru prima dată: dar, dacă se întâmplă? N-am dormit liniștit câteva zile, gândindu-mă la Apocalipsă!

1. Hell comes to Frogtown (reg. Donald G Jackson, R.J. Kizer, 1988)

Întâi va zic că… Da, am avut acest film pe VHS! Și, ca să fie dezastrul complet, era dublat și-n italiană. Nu știu cum și de ce a ajuns caseta asta video la mine. Probabil, vreun blestem, sau ceva… Îmi dorea cineva rău, de mic…

Acuma vă zic despre ce e vorba: tot după apocalipsă, pe fața Pământului mai rămâne un singur bărbat fertil, capabil să se reproducă. Așa că un grup de amazoane organizează o poteră, într-un gip roz și pleacă într-un turneu mondial cu acest fecior, să insemineze femeile dornice de procreare.

Nu e de-ajuns? Mai am!

La un moment dat, ajunge acest grup de prieteni într-un orășel, cam ca Lehliu așa… Doar că populația e formată din oameni-broască. Da… Jumate oameni, jumate broască, jumate machiaj.

Și atunci, IADUL SE DEZLĂNȚUIE!

HELL COMES TO FROGTOWN!

De ce m-a traumatizat? Când ești copil, îți place să te uiți la orice și n-ai neapărat un compas estetic clar prin care să treci toate filmele care intră-n tine. Dar cu acest film am avut pentru prima dată senzația acută de porcărie sinistră.

Copil fiind!

Mi-am dat seama, în mod conștient, că nu toate filmele din lume sunt bune… Sau, măcar decente…

HELL COMES TO FROGTOWN!

Așa că închei cu aceeași întrebare: ce film te-a traumatizat în copilărie ?

Bagă în comment-uri!

8 comentarii
    Vladimir M

    În copilărie a fost Brain Dead, acum îl savurez cu multă plăcere pe lângă altele. Astfel, vreau să amintesc câteva dintre cele mai bune filme scărboase. Voi începe cu Resident Evil, The Thing, The Woman, Evil Dead și nu în ultimul rând, celebrul și deliciosul Martyrs din 2008, cel ulterior nu este suficient de explicit, violent, absurd și pur și simplu, bolnav!

    Bogdan V.

    Stephen King’s Children of the Corn din 1984. L-am vazut pe VHS, la video pe cand aveam vreo 10 ani. Nu am cum sa-l uit vreodata, este terifiant.

    Gherghel Stefan

    “Scufundarea Japoniei”, nu cunosc denumirea exacta a filmului…

    Georgiana B

    Salutare! Hop si eu dupa o luna. Dar pe asta trebuie sa o scot din sistem. Pe mine cand eram mica m-a traumatizat (da’ rau de tot) Exorcistul…ala original, pe care nu mai stiu prin ce imprejurare l-am vazut o varsta nepotrivita, iar apoi nu am mai dormit singura…ani. Pana m-am facut maricica…Tin minte ca si pe la 15 ani ma lua anxietatea cand ma gadeam ca raman singura casa in vreo noapte.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine