La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a șasea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Cum ar suna coloana sonoră a vieții tale?

Concursul se încheie duminică, 26 august, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 27 august. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

Coloana sonoră ce mi-a însoțit majoritatea pașilor este compusă din bucăți de liniște presărate cu leuștean și întinse-n marea de oameni. Liniște ce vine pe neașteptate, tiptil și e ca în acele scene de film alb-negru în care plouă torențial și cineva stă în drum pe o cărare, uitându-se pierdut la pantofii lustruiți pe care se formează broboane de apă.

E vorba de coloana sonoră a vieții mele, un acel quelque chose care te însoțește pe tot parcursul vieții, deci e importantă, nu-i așa? Acea coloană infinită care pornește din coloana mea vertebrală ca o antenă orientată spre ceruri și care se plimbă pe două picioare având diferite îndeletniciri de om pe două picioare.

Îmi trag liniștea-n sită, o cern și-o descompun

Între liniștile mele se întrepătrund

Primele sunete ascultându-mi plânsul

Vocea părinților și a copiilor din fața blocului

A bunicilor care de acum au devenit cifre concrete

1925 -2009, 84 de ani

1929 -2017, 88 de ani

Bunica a mai trăit 8 ani după ce bunicul s-a dus

și eu i-am auzit în neputință ultima suflare

Sunetele maxilarelor mele ori de câte ori mănânc ori sparg corcodușe între dinți

Ori scrâșnind măselele-ntre ele în somn de spaima neiubiri

Zgomotul zaharat al melcilor călcați din greșeala după ploaie

Sunetul inelelor de la perdeaua de duș trase-n linie dreaptă până la capăt

Clăpăitul papucilor de casă prin casa goală

Aplauzele fluturilor din amiaza însorită

Pulsul bărbaților care m-au iubit după ce m-au iubit

Trosnetul unui băț de chibrit arzând

Rostogolitul castanelor coapte pe tabla încinsă

Râsetele copiilor mei pe care-i voi avea

Patinajul amprentei degetului arătător pe filele dintr-o carte

Susurul jetului de lichid cald împrăștiindu-se în vasul de ceramică

Murmurul plăcerii când mușc din buca timpului cu poftă ca dintr-un măr.

Toate întrepătruderile astea de cadre vocale devin coloana sonoră a orgii umblătoare. Iar această orgă umblătoare are și ea, precum o orgă aievea, tuburile ei paralele prin care aerul adie si anume coaste omenești prin care respira măduva. Aceasta esențială substanță transmite mesajele sunetului alunecându-l prin măduva spinării înspre alte galaxii. (precum acel sunet de orgă din soundtrack-ul din Interstellar de Hanz Zimmer).

Acest instrument muzical complex mânuind ecourile liniștii și neliniștii sunt eu parcurgându-mi seva prin tuburile arcuite ale coastelor mele pana la osul sacru în forma lui de fluture cu aripile deschise.

Fluturele cu aripile deschise așteaptă. Așteaptă. Așteaptă.