L-am cunoscut pe Sașa Liviu-Stoianovici (jumătatea mai vocală și mai analogică a duo-ului Balkan Taksim) acum vreo doi ani și mai degrabă într-o postură academică, de cercetător și istoric al cobzei. Dar povestind cu el, mi-am dat seama că este ceva foarte „punk” în felul în care se raportează el la acest instrument (și la muzica pe care o face), căutând să redescopere și să sublinieze valoarea unei anumite asprimi, a unei abordări pe cât de primitive pe atât de autentice a „bătutului din cobză”. Sigur, după aceea am ascultat cu mare atenție și drag primul album Balkan Taksim, „Disko Telegraf”, i-am văzut și live de câteva ori și am apucat să vorbim și prin Grădina Uranus, la o ediție anterioară a Festivalului Balkanik. Anul acesta, Balkan Taksim își vor lansa noul album pe scena acestui festival, care va avea loc între 5 – 7 septembrie, în spațiul său de suflet, Grădina Uranus, așa că mi-a părut bine să-i pot pune niște întrebări despre această nouă etapă a trupei și despre raportarea la noile contexte din lume.
Mircea: Ați lansat primul album Balkan Taksim în 2021. Lumea pare să se fi schimbat enorm în cei patru ani care au trecut de atunci. Cum ați resimțit voi schimbările acestea? Cum arată procesul înregistrării unui nou album acum, față de atunci?
Sașa: Lumea și-a schimbat niște haine, în anii ăștia. Probabil că și noi, mergînd mai mult sau mai puțin în rînd cu ea – în ceea ce ne privește, sperăm că ne-am ales măsurile, croiul și culorile potrivite. Pentru noi, procesul de înregistrare a unei piese sau a unui album presupune încă aceleași etape de ordin tehnic, uneori mai aride, alteori mai distractive, brodate pe alocuri cu negocieri – „lăsăm ritmul ăsta sau mai bine îl ajustăm prin părțile esențiale?”, „hm…oare am putea avea încă o variantă (sau două, trei, patru) de bas, la bucata nouă?” Apare o idee, o înregistrăm în prima fază ca pe o schiță, apoi, treptat, adăugăm, schimbăm, tăiem, modelăm, sculptăm. Eliminăm anumite bucăți, adăugăm altele. Uneori mixajul unei piese se oprește undeva la mijloc, între ce-mi imaginez eu și ce-și imaginează colegul Alin. Sigur, au apărut instrumente și sunete noi, au dispărut altele. Dar, în esență, lucrăm cam la fel.
foto: Florin Ghebosu
foto: Florin Ghebosu
Mircea: Din ce-am mai povestit noi doi în trecut, am impresia că ești o persoană în continuă căutare de sunete noi, chiar dacă, sau poate mai ales dacă sunt defapt foarte vechi. Ce ai mai pus în trusa de unelte muzicale în ultimul timp? (mă refer și la tehnici, nu doar la eventuale instrumente muzicale)
Sașa: În piesele pe care le-am înregistrat în ultimii ani, începînd cu „Mastika”, „Ludilo” și continuînd cu cele chiar foarte noi, reapar cordofonele știute, precum sazul turcesc, tanburul otoman, cobza, dar și cîteva tamburițe – instrumente muzicale folosite în general în comunitățile de croați, de sîrbi. M-am apropiat între timp de cîteva tipuri de cimpoi, altele decît cel pe care poate-l știi din concertele anilor trecuți. Cimpoiul bulgăresc și-a făcut deja apariția pe scenă, vara asta. Cel din Banat, încă nu. Explorez niște zone noi, învățînd treptat, printre picături. Legat de tehnicile despre care pomenești, astăzi avem o sonoritate și mai compactă în concerte, pe alocuri mai dură, folosind procesoare de sunet și modalități de interpretare extrem de eficiente.
Mircea: Când plănuiți să vă lansați următorul album? Cum se va numi? Care sunt poveștile din spatele noului disc?
Sașa: Noul album se numește „Acide balkanique” și va fi lansat la Festivalul Balkanik, în 7 septembrie. Este scos tot în Franța, la Buda Musique, iar poveștile care-i dau strălucirea-s multe. Ai cîte ceva din Suceava, Iași, din fosta Iugoslavie, un pic de Istanbul. E generat în continuare de peregrinările mele, de întîlnirile mai acide sau mai dulci cu tot felul de oameni, dar și de cercetările noastre ca grup în ce privește sunetul, structura muzicală, ritmurile. Alin are tot felul de căutări legate de relația dintre bas (la care chiar cîntă pe album, sub forma unui bas electric) și diferitele ritmuri generate electronic sau construite din eșantioane sonore, e fascinat de texturi, de moduri noi de aranjare a unor melodii.
Mircea: Veți cânta pentru prima oară în această formulă la Festivalul Balkanik, în septembrie. Dar noi ne-am mai întâlnit acolo și am schimbat impresii. Cum e să te urci pe scena unui eveniment de care ți-e drag deja ca membru al publicului? Apare vreun frison în plus? Sau dimpotrivă?
Sașa: Am mai urcat pe scena Balkanik cu alte ocazii, ultima dată într-o mare de instrumentiști – unul dintre acele evenimente muzicale fascinante, în care toată lumea improvizează. Concertul Balkan Taksim este însă un eveniment care, deși nu-mi dă frisoane, mă emoționează la culme: ne lansăm cel de-al doilea album! Și nu printr-un simplu concert, ci în cadrul nebuniei minunate de la Grădina Uranus!
Mircea: „Disko Telegraf” a venit după o perioadă inevitabilă de introspecție, prilejuită de pandemie, iar mie mi se pare că albumul reflectă foarte bine această stare. Cum s-a născut noul album? Ți se pare că muzica reflectă vremurile, sau vine dintr-un loc de dincolo de frământările zilnice?
Sașa: Nu se exclud, frămîntările și locul „de dincolo”, orice ar însemna acest loc. Introspecție am avut și în pandemie, introspecție avem și acum. Într-o oarecare măsură, reflectăm și vremurile, chiar dacă foarte puțin și, uneori, cu o tușă de umor. O vezi în titlu și în copertă, o vezi în piesa cu numărul 6. Albumul s-a născut în – aș zice – două etape: prima, în care au apărut „Mastika”, „Ludilo” și „Norocul” și următoarea, care s-a desfășurat în a doua parte a lui 2024.
Mircea: Cum a evoluat relația ta cu publicul din România în ultimii ani? Dar cu rețelele sociale? Mă gândesc aici și la ce-mi spuneai într-o discuție anterioară despre un anumit protocronism legat de cobză, un soi de delir ultranaționalist, paralel cu realitatea, dar din ce în ce mai prezent, din păcate…
Sașa: Și eu, dar și formația Balkan Taksim am evoluat lent, în ambele privințe. Legat de munca mea cu instrumentul muzical numit cobză, mă apropii de un anumit tip de public cu atenție, dorind să transmit informații valide, nu să arunc cu piatra. Nu zic că-mi reușește 100%, însă asta îmi este ținta, prin prisma unei rigori academice pe care o șlefuiesc zilnic.
Mircea: Anul trecut lucrai la depunerea unui dosar de includere a cobzei în patrimoniul imaterial UNESCO. Cum a decurs inițiativa? Sunt ceva vești?
Sașa: E totul cît se poate de bine, în acest moment. Așteptăm luna octombrie, pentru vestea cea mare.
Mircea: Cât de des cântați live în ultima vreme? Vă așteptați la un program încărcat de evenimente după lansarea noului album? Cum ajung la voi concertele pe care le acceptați?
Sașa: Am reînceput concertele în vara asta, după finalizarea parțială a producției noului album. El va fi lansat acum în varianta CD, iar apoi, la începutul anului viitor, sub formă de LP. Vinil, care va să zică. Iar aici lucrurile (și surprizele) se află încă în pregătire. Programul ne va fi destul de încărcat în următoarea perioadă – deplasări, întîlniri, interviuri. Concertele au ajuns și ajung la noi atît prin agenți specializați, cît și prin invitații directe din partea organizatorilor de evenimente.
Abia aștept să aud noul album Balkan Taksim la Festivalul Balkanik, care va avea loc între 5 și 7 septembrie, la Grădina Uranus. Sașa și Alin vor urca pe scenă duminică, 7 septembrie, de la ora 19:30, dar eu sunt sigur că voi fi acolo din timp, sunt multe de văzut, gustat și ascultat. Mai multe informații despre programul festivalului găsiți pe site-ul oficial, Facebook și Instagram, desigur.
***
Cântat și dansat de Radio Guerrilla.
