De ce nu le (mai) place copiilor să meargă la școală

Fiica mea, Adora, în vîrstă de opt ani, m-a tot întrebat în ultima vreme dacă mie îmi plăcea, cînd eram mic, să merg la școală. Ea nu este deloc înnebunită după școală, deși e cea mai bună din clasă. Cînd îi spun că mie mi-a plăcut să merg la școală, ea nu prea înțelege cum vine asta. De ce să îți placă să mergi la școală, cînd există atîtea alte lucruri, mult mai interesante, de făcut, cum ar fi să te joci!? De ce să îți placă să mergi la școală, cînd la școală primești o grămadă de teme pentru acasă care îți răpesc din și așa puținul timp rămas pentru joacă?!

Probabil că aici e și una dintre hibele sistemului de învățămînt: absența jocului. La școală nu te joci, cu școala nu e de joacă, deși cel mai bine copiii ar învăța jucîndu-se, fără ca asta să însemne că învățătorii și profesorii trebuie să fie niște comedianți, specialiști redutabili în stand-up pedagogy. Însă e o problemă atunci cînd copiii fac clar această delimitare între școală și joc, deși jocul este, în fond, un foarte performant instrument de cunoaștere. În primii ani de viață, copiii cunosc lumea prin intermediul jocului, și e păcat că, atunci cînd ajung la școală, încep nu neapărat să se cretinizeze, ci să se uniformizeze, iar uniformizarea este cel mai mare dușman al al personalității și creativității. Educatorii încurajează prea puțin creativitatea, atunci cînd nu o încurajează absolut deloc, căci standardizarea e mult mai la îndemînă, și, dacă tot e mai simplu așa, de ce să nu gîndească toți copiii la fel?! Sigur, 1+1=2, aici nu prea ai ce face, dar eu nu mă refer neapărat la științele exacte, care exacte trebuie să și rămînă, deși chiar și aici e destul loc și pentru imaginație. Mă refer la uniformizarea gîndirii, cînd ți se spune că cerul e albastru și sîngele e roșu, cu toate că și cerul poate fi roșu și sîngele albastru.

Mai mult decît despre acumularea de cunoștințe, școala este sau ar trebui să fie despre cum transformi niște copii în oameni, în oameni educați, liberi și creativi, în oameni întregi la minte și la suflet. Sigur, școala nu trebuie și nici nu are cum să poarte întreaga responsabilitate a devenirii copiilor în niște oameni educați și bine pregătiți pentru viață. E posibil ca cea mai importantă parte a educației cuiva nici să nu se petreacă, de fapt, la școală. „N-am lăsat niciodată școala să-mi distrugă educația“, zicea Mark Twain, și există mult adevăr în această glumă foarte bună. Îmi amintesc de un documentar despre René Magritte, care spunea că a trebuit să uite aproape tot ce a învățat la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles ca să poată picta așa cum știm cu toții că a pictat.

Dintre toate materialele pe tema educației pe care le-am găsit în ultima vreme, cel mai mult mi-a plăcut speech-ul lui Sir Ken Robinson la TED. Sir Ken Robinson spune că există „trei principii după care viața umană înflorește“ și care, din păcate, „sînt contrazise de cultura învățămîntului în care mulți educatori trebuie să trudească și mulți elevi trebuie să îndure“.

În primul rînd, spune Sir Ken Robinson, deși „ființele umane sînt prin natura lor diferite și variate“, învățămîntul se bazează „nu pe diversitate, ci pe conformitate“. Așadar, primul principiu este individualitatea, și copiilor ar trebui să le fie respectată această individualitate.

Al doilea principiu care duce la această înflorire a vieții omului, spune Sir Ken Robinson, e curiozitatea: „Dacă poți aprinde scînteia curiozității într-un copil, el va învăța fără alt sprijin, foarte adesea. Rolul profesorului e să înlesnească învățarea“.

Al treilea principiu este creativitatea, căci viața însăși e „inerent creativă“. Învățămîntul, spune Sir Ken Robinson, nu e și nu trebuie să fie „un sistem mecanic. E un sistem uman, esența lui sînt oamenii“.

Problema e că sistemul de învățămînt, și nu e vorba doar despre cel din România, încearcă să îi transforme pe copii în roboți, nu în oameni. Din fericire, unii reușesc să scape. Prea puțini, din păcate.

1 comentariu
    Victoria Breia

    Ce bine spuneti! Chiar aseara, fetita mea, care are are 7 ani jumate si merge la scoala in sistemul de invatamant francofon, imi spunea ca nu-i place sa mearga la scoala, desi aici, aparent, nu exista presiune pentru note maxime. Ba, chiar au si au si diferite forme de “joc” pentru invatare. Copila este creativa si mi se spune ca are intotdeauna idei noi atunci cand vine randul jocului in echipa, idei imbratisate de coechipieri cu entuziasm. Ce vreau sa spun este ca au si asemenea ativitati, gen jocuri in echipa (si nu vorbesc de activitati sportive), in clasa, cu invatatoarea, la diversele materii.
    Oricum, in ciuda prezentei acestui gen (nou pentru mine) de invatare, si ea(care are rezultate destul de bune, daca e s-o iei dupa sistemul lor de notare) zice ca nu-i place sa mearga la scoala… Ma intrebam si eu de ce.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.