Când e vorba de simțit ceva, sunt campioană.
Sărbătoresc sărbătorile în goană.
Pune-te masă, scoală-te masă.
Oferă cadou, primește cadou.
O urare sau două trimise pe telefon.
Revederi cu oameni cu care discut cu greu.
Restabilesc legături cu oameni cu care nu am nimic de legat.
Văd că mulți sărbătoresc niște sărbători cu gândul la trecut.
Ne aducem aminte să fim empatici cu persoanele cunoscute numai în zile speciale din an, pentru că timpul costă bani, mai ales când îl folosim simțindu-ne bine. Noroc că s-au gândit la noi când au conceput calendarul, așa ne mai dezmeticim o dată, de două ori pe an din ritmul ăsta frenetic muncă-casă-somn-muncă-casă-somn.
Unii simt sărbătorile mâncând, alții bând (Păștițe, apă, bere, suc și poate și ceva mai mult), alții mergând la biserică, alții nefăcând nimic. De ce nemaifăcând nimic? Pentru că nu le mai simt și nu mai cred în ele. Sau mai fac…de dragul celor dragi.
Când eram mică, scriam compuneri și făceam desene care nu erau ale mele ci rupte din reprezentările împrumutate celor mari, căci sărbătorile sunt construite de noi (de ei?), ca să ne tot fie nouă (lor?) „bine”. Unii au nevoie să împodobească un brad, să vopsească un ou, să taie un purcel și să-l mânjească cu piper ca să simtă că este sarbătoare.
Dar sărbătoarea lăuntrică unde este, la ea cine se gândește? Eu simt în fiecare zi câte o sărbătoare micuță, pentru că în fiecare zi nouă pe care o trăiesc exist, și mă bucur că exist și pot să mai și simt, și am reușit să mă trezesc.
………………………………………………….
La începutul săptămânii am lansat cea de-a patra temă pentru concursul Vocea Ascultătorului: Cum (mai) simțim sărbătorile?.
Concursul se încheie duminică, 15 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 16 aprilie.
Textul Ruxandrei este unul dintre textele finaliste.
