Dragostea în vremea modificării Constituției

Anul ăsta, pe 18 octombrie, părinții mei împlinesc cincizeci de ani de căsnicie. Au început să viseze la nunta lor de aur în urmă cu vreo patru-cinci ani, tata dorindu-și foarte mult o petrecere di granda, cu mulți invitați, cu lăutari și tot tacîmul. Visul lor de aur va prinde viață în penultima duminică a lunii viitoare, dovadă că visul te poate ține în viață, dacă ai grijă de el. Abia aștept să dansez la nunta de aur a părinților mei, căci la nunta lor din 1968 nu m-au invitat, poate și pentru că încă nu eram născut. Mă rog, eu nu cred că ăsta este neapărat un motiv de a nu invita pe cineva apropiat la nuntă. Mă consolez cu faptul că nici sora mea, Simona, nu a fost invitată la nunta alor mei.

Eu și sora mea, cu doi ani mai mare decît mine, am crescut, așadar, în sînul unei familii tradiționale, în care dragostea și hohotele de rîs s-au simțit ca la ele acasă. Nu ne-a lipsit niciodată nimic. Părinții noștri au pus în viața mea și a surorii mele multă dragoste și o mare capacitate de sacrificiu. Mama este unul dintre cei mai buni oameni pe care îi cunosc, bunătatea a fost pentru ea un mod de viață, n-am auzit-o niciodată vorbind pe cineva de rău. Iar tata, cu puțină școală, dar foarte inteligent și amuzant, a muncit din greu toată viața, construind o gospodărie mare și frumoasă. Eu și sora mea asta am văzut la noi în casă, cînd eram copii: doi oameni iubitori și muncitori, care construiesc ceva durabil împreună. Relațiile se construiesc, nu se primesc de-a gata.

La 45 de ani, vîrstă pe care am împlinit-o de curînd, eu am deja două căsnicii ratate. Sora mea e căsătorită de douăzeci și doi de ani cu singurul soț din viața ei, are doi copii și duce o viață liniștită într-un orășel din Moldova. Eu sînt singurul din familie de care nu s-a prins modelul familiei tradiționale, nu că nu mi-aș fi dorit, nu că timpul ar fi iremediabil pierdut.

Multă vreme m-am simțit vinovat față de copiii mei, pentru că n-am putut să le ofer o familie. Am vorbit mult cu ei, în pragul divorțului, despre ceea ce tocmai ni se întîmpla, chiar dacă ei erau foarte mici atunci. Nu le-am ascuns nimic. Le-am spus că noi nu ne vom despărți niciodată, orice ar fi. Părinții pot divorța unul de celălalt, dar niciodată de propriii copii. O familie tradițională de patru se poate transforma în două familii netradiționale de trei, fără că asta să însemne că 3 e mai mic decît 4, nici în baza 10, nici în baza 5, nici în baza liviupoptsprezece.

Conform Constituției României, eu și copiii mei nu sîntem o familie, căci familia, zice Constituția, se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți (prin „soți“ înțelegîndu-se, potrivit DEX-ului și Codului Civil, un bărbat și o femeie). Deci, dacă eu și copiii mei am vrea să fim recunoscuți ca familie, ce-ar trebui să facem? Să ne căsătorim!? Dar cum? Că sîntem trei. Și sîntem deja rude de gradul întîi. În realitate, există mai multe tipuri de familii cu constituții cît se poate de viguroase. Și aceste tipuri de familii neconstituționale se întemeiază, în primul rînd, pe dragoste. Însă Constituția României nu suflă nici o vorbă despre dragoste.

4 comentarii
    cristina

    M au strabatut stari vecine cu tristetea, citindu ti curajoasa confesiune. Asta pentru ca mi este straina viata intr-o familie traditionala si inalt functionala, parintii mei traind narcisic pe trasee diferite, intalnindu se rar in gara propriului lor copil.
    Inrolata in casnicie de buna voie si fara reperul unei famili sanatoasa in capul meu, ma mentin cu efort in cuibul acesteia: dau sa fug, dar ma intorc, ma prind in hora, dar ies din joc… Nu e usor pentru nimeni, Iulian, desi pare ca tu ai un istoric care te poate ajuta sa te califici pentru un nou restart. Ai bifat mai multe experiente in viata decat altii, deci ai capital…

    Cat despre mojicii de politicieni care lanseaza un furaj nou de rumegat, ce mai poti comenta?
    Stau ca proasta in targ si ma intreb: pe cine ajuta aceasta masura, pe cine incurca, de ce acum, ce declara ei ostentativ si ce ascund ei de fapt…Din pacate, n au auzit de consilierul de imagine care le poate da o alta spoiala sau le poate spune cum se vad ei dincolo de geamul dublu? Exact ca n camera de interogatoriu, ei isi vad doar propria lor reflexie si propriile interese…

      George

      Salut, la multi ani parintilor! Sa le dea Dumnezeu sanatate si multi multi ani impreuna! Asemenea si surorii tale! Acum, la subiect, ca banuiesc ca intereseaza. Cosangvinitatea nu poate fi legiferata. Eu si bunica mea, tu si copiii tai, fratii, etc nu pot fi definiti ca familii prin lege. Ei exista ca familii, pur si simplu prin legea naturii. Se poate legifera insa, social si politic, intelesul lui 2+2=4 in diferite momente ale istoriei. Poate ca maine matematicienii vor fi obligati prin lege sa accepte ca 2+2=5. Au fost cazuri asemanatoare, aminteste-ti de magarul senator 🙂 Poporul se impotriveste lui Nero, acum, cat se mai poate. Cat despre dragoste, sa nu uitam ca ea se bucura de adevar, desi multe le sufera. Nu am spus-o eu, ci Altcineva. Ca si familia, iubirea nu trebuie legiferata. Altceva trebuie: intelesul adevarului. Poate ca nu mai stim ce este el si atunci trebuie sa ne amintim. Adevarul este Unul, sa nu mai relativizam, va rog! In rest, va doresc iubire tuturor! Iubire adevarata.

    George

    Salut,
    Am scris cate ceva mai devreme. Trebuie sa refac comment-ul?

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine