Episodul X: Înainte de trezire

Pământ,

2099 – 2109

Cei născuți în lumea aceasta, în lumea aceasta vor muri. Egiptenii antici, mitologia greacă, Coranul sau Biblia, spun de mii de ani că din țărână venim, în țărână ne întoarcem.

Ce s-ar întâmpla însă celor care vin din afara lumii noastre? Din altă țărână? Nu ar putea muri decât în afara ei? Pe Pământ nu li s-ar întâmpla nimic?!

*

Dintotdeauna am visat să scriu o carte despre adevăr și minciună, o poveste despre visele pe care oamenii le uită pe măsură ce cresc. Despre întoarcerea fiecăruia la momentul când a sperat prima oară și ce s-a întâmplat apoi, de ce a devenit altă persoană. O carte în care cuvintele trebuie așezate astfel încât, la rapida ei răsfoire, frazele să se suprapună ca niște fotograme, devenind din semne grafice chiar imaginea descrisă.

Am văzut undeva, într-un film vechi, un personaj răsfoind un album în care fotografiile dădeau o iluzie cinematică și m-am întrebat atunci, prima oară, dacă un scriitor ar fi capabil să așeze cuvintele în așa fel încât succesiunea paginilor să le dea viață. La urma urmei, ce altceva este scrisul dacă nu o formă evoluată a desenului? Ar fi fost cartea perfectă.

Mi-am dat seama însă că, pentru a scrie așa ceva, nu era suficientă imaginația. Trebuia mai întâi să trăiesc. Poate și de aceea am făcut în viață tot ce mi-a trecut prin cap. Poate am vrut să verific dacă sunt viu sau nu, dacă pot muri altfel decât am visat.

Evident, la un moment dat m-am speriat și cred că acela a fost punctul din care am început să devin bătrân, clipa în care mi-am dat seama că, pentru a scrie cartea trebuie, mai întâi, să supraviețuiesc.

*

Vă mai amintiți de mătușa Clara din Episodul V? Dacă n-ați citit, aveți alături momentul cu pricina. Deși, așa cum v-am promis atunci, nu va mai fi niciodată vorba despre ea. Nu-l uitați însă pe cel care o descria, băiatul pe care bătrâna l-a cununat cu propria lui verișoară. Pentru că tânărul acela, iată, a revenit.

De fapt, nu a fost plecat nicăieri, nicio clipă. Doar și-a imaginat că a fost undeva. În cele din urmă, când s-a trezit la realitate, părinții lui muriseră, iar el se simțea ca într-o mașină din care, în loc să privească înainte, vedea prin lunetă, numai înapoi.

Cum ajunsese în orfelinat, habar nu avea. Poate că existau răspunsuri, dar el nu întrebase niciodată.

Când era mic și închidea ochii rugându-se nu știa prea bine cui, înainte de culcare, viziuni luminoase îi apăreau în întunericul din dormitorul unde respirau douăzeci de suflete mici. Erau propriile lui creații, mereu altele, îmbogățite cu detalii care făceau povestea să fie tot mai complicată. Îi vedea astfel pe mama și tatăl său, tineri, bogați, frumoși, se vedea pe sine, în leagăn. Vedea furtuna care îl smulgea și-l arunca departe, în vreme ce părinții săi îl căutau, plângând, toată viața. Alteori, o rudă haină îl răpea din pătuțul cu dantelă, ducându-l, sub alt nume, la orfelinat. Sau părinții săi dispăreau undeva în Tibet, într-un accident de avion, fără a li se găsi niciodată urmele…

Când toate acele povești îl oboseau, nu-și mai închipuia nimic. Atunci pur și simplu îi rămânea în minte doar ideea că nu fusese dorit. Era gândul cel mai trist cu putință, motivul pentru care niciodată nu întreba ce se întâmplase cu adevărat.

De un singur lucru devenea, zi de zi, tot mai sigur. Lumea nu era nimic altceva decât un Labirint Fără Pereți din care, într-o bună zi, el, copilul care visa să scrie, avea să evadeze.

(va urma)

2 comentarii
    Vero

    Chiar vreau sa fiu martora evadarii.
    Interesant și scurt. Ne dai cu lingurița

      Liviu Surugiu

      Avem timp! 🙂 Mie mi se pare că săptămânile trec prea repede, Vero!
      Mulțumesc!

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine