Acum, că mi-am făcut obiceiul de-a pune fix întrebarea din titlu, o pun…

La ce film nu te-ai putut uita până la sfârșit? Scrie-mi fără frică în comment-uri!

Motivele sunt diverse și rar am pățit asta, fiind îndrăgostit de filme (chiar și alea proaste), dar au fost cazuri, trebuie să recunosc. Fie că erau oribile, fie că m-au impactat emoțional foarte puternic, sau, efectiv, m-au enervate teribil, am avut momente în care am ieșit din sala de cinema sau am dat stop filmului în cauza.

Ba chiar am pățit asta recent…

Deci, asta ar fi o scurtă lista de trei filme la care nu m-am putut uită până la sfârșit:

1. Motherless Brooklyn (reg. Edward Norton, 2019)

Toate elementele care alcătuiesc filmul asta sunt hiper corecte: cast intergalactic, actorie majoră, muzică brici, period-crime-drama cu ceva implicări politice. Plus că, avem la baza și o carte foarte bună și dorința lui Edward Norton de-a transforma ecranizarea ei într-un proiect ultra personal.

Mai avem așa: un personaj central cu o afecțiune care-l scoate în evidență și un aparat administrativ corupt care face ce vrea din omul mărunt. Cumva, este celebrul caz de lupta a lui David cu Goliat.

Ceea ce ar trebui să ne placă. Și mi-a plăcut, până la un punct. Până în punctul în care povestea devine leneșă, Norton devine manierist și primim mai mult stil decât substanță.

Și m-a pierdut definitiv! Deși, Motherless Brooklyn e unul din cele mai frumoase filme făcute anul trecut.

Atenție, ăsta nu e un film neapărat prost. Ci un film ratat, care ar fi putut fi un “instant classic”, dar care se năruie încet și sigur sub greutatea propriului hype.

Așteptările erau prea mari!

2. A Star is Born (reg. Bradley Cooper, 2018)

Da, știu, părere nepopulară…

Sunt un om rău și insensibil…

Nu vibrez la emoția reală și parcă nu-mi place să văd oamenii că reușesc în viață…

Etc…

Singura mare problemă a filmului ăsta este că l-am mai văzut… De multe ori… Ba chiar, în unul din cazuri, povestea a fost reală. Și vorbesc aici despre “Love and Mercy”, care zice povestea lui Brian Wilson, de la Beach Boys.

Și mai avem, tot din categoria asta emoțional-muzical-fictivă, și “Crazy Heart” sau “Tender Mercies”…

Ce au filmele ălea și n-are ăsta? Naturalețe! Acolo, toată încrâncenarea asta de-a nu crăpa brusc este arătată aluziv, în subtext. Niciodată drama existențială nu este atât de evidentă că-n “A Star is Born” , versiunea asta, căci și ăsta e un remake.

Ca să dau și argument: cine ar fi putut să intuiască cât de trist, depresiv și suicidal era Robin Williams, până nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat? Chiar trebuia să văd o tentativă eșuată de suicid, ca să-mi dau seama de locul întunecat în care se află personajul? Un pic cam tautologic pentru mine…

N-am reușit să “mă impresionez” la comandă…

Am ieșit și mi-am luat o oră la bowling…

3. Colectiv (reg. Alexander Nanau, 2019)

Subiectul ăsta este foarte sensibil, chiar și pentru mine, la un nivel personal. Atât de personal, încât n-o să întru în detalii aici… Am avut mulți cunoscuți acolo și încă am…

Problema fundamentală a filmului ăsta este că mi se “vinde” ceva și mi se oferă cu totul altceva. Colectiv nu e neapărat un documentar rău, dar nu este despre Colectiv.

Și, da! Am simțit destul de acut că este un subiect un pic “căutat” de oameni care, de altfel, n-au pășit în Colectiv sau în vreun loc similar înainte de tragedie niciodată în viața lor. Și că, dacă nu era un subiect de așa interes general, probabil făceau despre cazul de la Maternitatea Giulești sau hackerii din Râmnicu Vâlcea…

M-am întristat pe măsură ce înaintăm în film și mă gândeam la posibile titluri, altele decât Colectiv…

“Asanarea sistemului medical autohton de către noii arhangheli ai medicinei”

“Lungul drum al căutării adevărului de către jurnalistul neînfricat”

“Cum iese un popor întreg în stradă, când nu mai îndură…”

Asta chiar e serios, inclusiv eu am ieșit la vremea aia, plin de frustrare… Dacă părăsești sala de cinema,preț de un sfert de ora și ai prins începutul filmului, atunci când te întorci ai senzația că ai nimerit la cu totul alt film…

Colectiv nu este un documentar despre Colectiv și oamenii de acolo. Este o părere subiectivă despre valurile pe care le-a făcut tragedia de la Colectiv la nivel politic și social. Ok, am înțeles asta… Chiar dacă ești de acord cu părerea asta subiectivă sau nu, nu este despre Colectiv!

Și asta m-a întristat destul de tare… Căci titlul filmului este “Colectiv”.

Brusc, am devenit serioși… Îmi pare rău dacă am răscolit un subiect deja foarte sensibil…

Mai întreb înc-odată: la ce film nu te-ai putut uită până la sfârșit?