Sometiiimes. Everybody Crieeeees. Există acele câteva melodii pe care indiferent de câte milioane de ori le asculți, reușesc să nu îți iasă pe nas. Au acel ceva, care nu devine niciodată deranjant. Una dintre ele, după cum poate v-ați dat deja seama, se găsește și pe albumul Automatic For The People al băieților de la R.E.M. De altfel, unul dintre principalele atuuri ale acestei formații e că pare genul care nu are nimic de demonstrat, de unde și lejeritatea pieselor cu care au demonstrat în anii ’90 că nu trebuie să fii grunge ca să te țină minte lumea. Pentru mine, Automatic For The People a fost printre primele albume care mi-au făcut trecerea de la dogmele muzicale ale liceului, pe care le stabilisem cu prietenii mei rockeri, la orizonturi ulterioare mai extinse.
Varianta inițială a apărut în 1992 și conține 12 piese, dintre care foarte multe single-uri extraordinar de cunoscute, ceea ce nu e lucru puțin în contextul celui de-al optulea album. Producția e semnată inclusiv de John Paul Jones, basistul Led Zeppelin, iar melodia mea preferată de pe Automatic For The People e de departe Nightswimming. E probabil melodia mea preferată de la R.E.M. și printre favoritele mele din acea perioadă de mare efervescenă muzicală. Ah, ce mă bucur că mai pot fi melancolic și cu ocazia Albumului Duminical, astăzi de la ora 14!
