Letiția Stoica / Vama Veche is Dead, Long Live Vama Veche!

Nu știu la ce vârstă am ajuns prima oară în Vamă. O știam din poveștile părinților. Pentru noi, cei din Constanța,Vama era aproape, ca și cum te-ai fi dus pe Lipscani, în București. Ne adunam în fața blocului și mereu se trezea unul să zică “Hai bă, să dăm o tură prin Vamă!”. În confuzia mea, credeam că e vorba de un bar cu același nume, la o stație de cartier. Pe vremea aia, în Vamă, ca și pe Lipscani, nu erau multe baruri și cârciumi. Clătitărie, Club A, Stuf, MASH, Expirat. Vreo 10 ani mai târziu m-am trezit că toți prietenii mei care veneau la mare se duceau buluc spre acolo. Și-mi luam adio de la bunica, îngrozită că mă duc la marea destrăbălare, și plecam. Sinceră să fiu, niciodată nu mi-a plăcut Vama de weekend.Era prea aglomerată pentru cineva care are plaja în spatele blocului, și prea înghesuită. Dar pentru cineva care stă 3 luni pe la mare și nu prea are parte de izolare, era un prilej de băut, dansat și combinat. Am lucrat în Vamă, ne-am certat în Vamă trei fete înghesuite într-un cort pe un frig enorm, m-am descurcat să fac rost de cazare pe o sticlă de Jager, m-am îndrăgostit pe o furtună la Molotov când ne-a luat apa și la 5 dimineața mi-am dat seama că nu știu cum îl cheamă pe băiatul ăla (dar care m-a căutat mai târziu și m-a găsit,  și am rămas 3 ani împreună…), mi-am dus fratele mai mic să se suie pe mesele de la Pescărie, pe care dansam în tinerețe. Am adunat oameni care voiau să facă duș în baie și nu în mare, am bătut cu ciocanul la faimoasa ușă, am cunoscut oameni din toată lumea…sunt mult prea multe amintiri, de la rapane pe grătar, corturi luate de apă, intoxicații alimentare, bătăi cu punkeri și rockeri, și tot așa… Vama e locul la care mă gândesc de câte ori beau Old Pascas, cel mai ieftin și bun rom.

Am pierdut, am iubit, am plâns. Ca toți de aici. M-am îngrozit în ultimii ani și am refuzat să mai pun piciorul, chiar și la insistențele prietenilor. Toți ziceau că-s prea fițoasă și că boemia tot mai e. Nu, nu mai e. Simt că mă sufoc ca pe Magheru la oră de trafic, că e prea fancy, că-s prea multe locuri de spart capul, că leaganul meu de la Molotov nu mai e, că totul e la fel de scump ca-n Mamaia și că serviciile sunt la fel de proaste. Săptămâna trecută, când fratele meu mi-a povestit că prietenii lui fac planuri și rezervări pentru 1 mai deja, am zâmbit amar și mi-am adus aminte cum plecam de la Obor cu personalu’, cum după 5 ore terminasem toată băutura și cum făceam autostopul din Mangalia până-n Vamă, ignorând pericolele. Vama e acolo, n-a murit. Dar e Vama lor, nu a mea. Mă simt străină și pierdută, așa cum mă simt și în locurile din București care au fost și care s-au dus… dar amintirea rămâne.

…………………………………………………..

La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă pentru concursul Vocea Ascultătorului: De ce s-a stricat Vama Veche?.

Concursul se încheie duminică, 22 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 23 aprilie.

Acesta este unul dintre textele finaliste.

2 comentarii
    Adrian

    Salut!

    Pai…e simplu.Unu Te-ai maturizat.Iar lucrurile care devin populare si comerciale(consecinta) se pierd.S-a intamplat in cazuri mult mai celebre.Ipanema.De ex.Care e unde e.Am un amic arhitect care locuieste langa plaja.Ar putea spune pe.Si ultima oarae s-a dus acolo avum 10 ani.Adica pe.Revenind la Bucurestiul iubit ia alt ex.Club A.Care era ceva si a devenit altceva.Faima din comunism (acumulata pe niste criterii) a devenit obiect de comert.Fructuos ptr o perioada.Acuma s-a stors cam tot si etc.Bucurestiul nu mai e ce a fost ptr bucurestenii care stiu orasul altfel.Cu alte obiceiuri ,oameni .Adica nu mai e ”al meu”.D-aia nu sunt acolo.Noi ne miscam in timp ,locurile se schimba…aia e.Iar Vama am vizitat-o o data si gata.Mi-a ajuns.Eu stiam 2 Mai-ul cu ”telectuali haiosi si nudism.Alta raportare.Alt loc ,alta lume.Deci Vama se vedea rau.Alcoolism fara limita si cam aia.Etapa de tinerete ptr unii definitiva ptr altii.Inevitabila si cu parfum nostalgic inclus din fabricatie.”Mais ou sont elles les neiges d’antan”.Fiecare generatie are ”VAMA” ei.Dupa care incepe realitatea.

      letitia

      Salut,Adrian! Da,asta este.Am crescut si m-am maturizat si poate asa e, inca sunt locuri si la mare si in bucuresti care pentru mine au ramas neschimbate.As putea sa zic ca-s bastinasa si le stiu de mica si nu au devenit comerciale si accesibile tuturor, dar as fi rea.Fiecare generatie are, intr-adevar, locurile ei.Am ramas uimita cand mama imi spunea ca mergea in Club A si se intalnea cu tata sa danseaze in Control (Sala Berlin, pe vremuri)…

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.