Despre sistemul de educaţie, care, în fapt, educă servitori ai sistemului

Adică, educă, însă nu ceea ce declară că ar educa. Şi cum altfel? Este ridicol de evident. Şi cât de logice apar aceste adevăruri: 1. oare avea Socrate o diplomă de licenţă? Dar Bach, Aristotel, Hugo, Dostoievski? Aveau măcar un amărât de doctorat? şi 2. Oare ar trece Beethoven sau un Miles Davis de un concurs pe post la o Academie de Muzică? Bineînţeles, nu! Un Augustin la filosofie sau teologie? Evident, nu!

(Moartea lui Socrate, ulei pe pînză de Jacques-Louis David, 1787)

Pentru a fi un Puşkin (educat, totuşi, la un liceu de elită), un Wagner (fără conservator), un Pascal Bentoiu (compozitor român, fără licenţă) sau un The Beatles, nu a fost nevoie de licenţa de servitor. Cazul lui Nietzsche, devenit profesor (universitar) la doar 24 de ani în contextul românesc arată ca o greşeală de tipar. În fapt, toţi cei enumeraţi mai sus au reprezentat, fiecare în parte, câte un sistem eficient de formare (educarea ca dezvoltare personală).  În realitatea noastră, cele mai eficiente „vedete“ formatoare de oameni, naţiuni şi state au fost un pictor diletant (cunoscut mai mult în calitate de caporal) şi un seminarist cu studii neterminate. Au avut nevoie Hitler şi Stalin de diplome pentru a deveni mult mai celebri decât Leonardo, Mozart şi Tolstoi? Întrebare retorică, desigur. Oare cum s-a desfăşurat întâlnirea lui Adolf cu membrii comisiei care l-au picat de câteva ori la admitere? Sau între Stalin şi responsabilii de exmatricularea lui? Cred că după Holocaust şi GULAG au regretat cu toţii că nu le-au dat câte o diplomă, că nu mai mureau zeci de milioane pentru ambiţiile aberante ale celor doi criminali. Însă, istoria nu suportă condiţionalul…

Iar noi trăim într-o realitate în care educaţia nu înseamnă formare a personalităţii, ci (con)formare cu rigorile şi imperativele sistemului (administrativ). Şi de ce ar fi atât de şocant faptul că instituţiile de formare (mai ales cele vocaţionale) nu au nevoie de profesionalism dovedit prin idei, limbaj, discurs şi documente legitimatoare. Deoarece profesioniştii sunt oameni liberi în sensul spiritului creativ viu. Profesioniştii sunt oamenii care schimbă realitatea, generează cunoaştere, formează oameni liberi (ca şi ei) etc. Oameni care nu se pretează la plagiat, nepotism, şuşanele, pile-cunoştinţe-relaţii şi alte „virtuţi“ din astea.

Şi, în concluzie, de ce să ne şocăm atât de mult că trăim în realitatea lui Zamiatin, Orwell şi Huxley? Realitate în care singura virtute este producerea de acte administrative, şederea în cât mai multe comisii (plătite, nu?) şi declararea unor competenţe inexistente.

Oleg Garaz
Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

5 comentarii
    Atom

    Multumim, Oleg!
    Pe cand o intalnire la Razboi, pe tema asta?
    Te asteptam ..

    Magda

    De unde,muma naibii, ai iesit tu atat de destept daca n-ai fi trecut prin scoala ?! Si ,daca nu se impune si ceva disciplina, cum vor fi copiii vostri? Fiecare de “hatu-i ma-sa” ? Exista totusi niste cerinte ale vietii: chiar si o viata ca pe vremea anticilor avea regulile si legile ei ! De acord ca trebuie schimbat in acord cu sec.al 21-lea, dar…cu “cap” , nu anarhic ! Nu-i destula anarhie acum ?!

      Oleg Garaz

      Atât de deştept am ieşit, culmea, în pofida sistemului. Anii de şcoală, liceu şi facultate îi consider ani pierduţi. Mai bine o făceam ca Pascal Bentoiu, luând ore în particular. Aş fi învăţat mai multe. Iar după Bologna, sistemul de formare a devenit sistem de prestări servicii, evident.

    Dan Mandiuc

    Excelent material dragă Oleg şi cât se poate de tranşant. Ce bine că ai “contract” cu Guerrilla, vorba lui Iulian.

    Alin

    Da sunt perfect de acord cu cele scrise, mai ales in contextul in care “politicienii” incearca sa isi scoata diplome de la universitati fantoma.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine