Înaintea sosirii armatei romane a lui Traian, în istoria destul de obscură a Daciei s-au remarcat doi lideri: Burebista și Decebal. Perspectivele din care îi privim sunt, în mare parte, scrierile anticilor Strabon și Iordanes. Bineînțeles, prea puțini s-au încumetat să citească „Geografia” și „Getica”, iar cum informațiile despre perioada antică nu sunt chiar la îndemână, mulți s-au blazat cu ceea le-au oferit Sergiu Nicolaescu sau manualele de istorie.
Informațiile, destul de trunchiate, au fost și sunt în continuare interpretate mai mult sau mai puțin obiectiv. Este firesc să le trecem prin propriul filtru, însă atunci când sunt emise „adevăruri” fără o sursă veridică trebuie tras un semnal de alarmă. Perioada dacilor a ajuns subiect de meme-uri și de bășcălie pe social media tocmai din cauza celor care livrează informații distorsionate. Internetul și-a depășit demult capacitatea de absorbție, dacopații creându-și tuneluri subterane pe sub Carpați, influențați fiind, bineînțeles, de fluxurile energetice emise de Bucegi. Orașe subterane, cea mai veche scriere (Tăblițele de la Tărtăria) și adevărul suprem despre cea mai puternică și înfloritoare civilizație a lumii, ferecat în arhivele Vaticanului. Toate acestea sunt doar născocirile, interpretările și miturile propagandistice pe care unii români le folosesc pentru a umple golul lăsat de istorie. Vorbe răstălmăcite – în timpul vizitei sale, Papa Ioan Paul al II-lea a numit România „Grădina Maicii Domnului”, lucru tradus drept adevăratul loc unde a luat naștere creștinismul, încă de pe vremea dacilor.
Apoi, avem perioada comunistă. Epoca de Aur a adus poporului glorificarea trecutului – mărețul imperiu al dacilor care se întindea până în India. Cei mai viteji, cei mai înțelepți – cei mai cei erau dacii. Burebista și Decebal, liderii de neîntrecut ai unui popor brav care a luptat împotriva cotropitorilor romani. Toate acestea scrise în manuale și proiectate pe marile ecrane. Legende și fapte eroice pompate cu mult patos și naționalism – „Columna”, „Dacii” și „Burebista”. Poate că astăzi se mai separă ușor, cu concepte cinematografice și puțină informare, filmul istoric de cel artistic și de documentar. Însă în perioada comunistă, când sursele de informare nu erau la un click distanță, fundamentul istoric era greșit sedimentat încă din clasele primare, iar filmul era aidoma cuvintelor din manual, cui îi era ușor să distingă propaganda de adevăr? Nimănui. De ce nu ai crede că poliția geto-dacă (sic!) era condusă de un anume Viezure? Cine ar putea rămâne insensibil la statuia Gânditorului de la Hamangia proiectată sub lupă în „Burebista” sau coiful de aur de la Coțofenești de pe capul lui Decebal? Exagerări și mascaradă. Dorința de preamărire a unor evenimente distorsionate. Iar toate aceste adevăruri istorice ale comunismului nu s-au oprit doar la perioada dacilor și romanilor.
Golul umplut cu păreri și perspective mai mult sau mai puțin științifice a fost dat mai departe din generație în generație, ca o adevărată moștenire a comunismului. Dacii au rămas la fel de „cei mai cei” și pentru școala românească de după ’89. Dacă au mai rămas… Am luat la întâmplare un manual de istorie de clasa a XII-a apărut în anul 2014. Știm că de ani buni, chiar din timpul lui Ceaușescu, tematica examenului de bacalaureat este istoria românilor. Ei bine, în acest manual, capitolul I se numește „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”. Sunt dezbătute perspective asupra momentului pătrunderii romanilor în spațiul carpato-danubiano-pontic, dar mai nimic despre ce a fost înaintea erei noastre. Unde au venit romanii? Ce au găsit? Cine erau dacii, Dacia? Găsim doar o casetă mică cu un citat din „Getica” lui Iordanes. Să fie asta din cauza faptului că despre perioada dinaintea romanilor sunt mai multe întrebări decât răspunsuri și preferăm mai bine să sărim etapele? Se pornește de la ideea că elevii ar trebui deja să știe care e treaba cu dacii, fără vreun kind reminder la început? Există o atât de mare nepăsare și ignoranță încât istoria este lăsată să se dea bătută în fața statisticilor? Să nu subestimăm nevoia de informație, atât zic.
Științific, despre dacii sub conducerea Burebista și Decebal nu se știu foarte multe, mai ales din cauza faptului că grecii din Pontul Euxin își cam luaseră reflectoarele de pe ei și însemnările sunt puține. Însă, paradoxal sau nu, în secolul XXI știm atât de multe despre ei și asta doar datorită internetului și din cauza faptului că trăim în țara „celui care strigă mai tare are dreptate”.
