La începutul săptămânii am lansat cea de-a patra temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4), un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Care crezi că este cel mai important lucru pe care l-au făcut părinții tăi pentru tine?
Concursul se încheie duminică, 18 noiembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 19 octombrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Maria ne-a trimis, din nou, unul din textele finaliste.
***
Adam s-a trezit, nu din evoluția unui fetus, nu din gena unei maimuțe, ci din pământul pe care tatăl lui l-a modelat, scuipat și suflat. Primul om, după chipul și asemănarea lui, a fost botezat și deja înzestrat cu o îndeletnicire. Fiecare lucru din jurul său avea nevoie de un nume, dar nu existau instrucțiuni, iar tatăl său era ocupat să pregătească o ispită pe insula paradisului, ca să îi testeze loialitatea. Spoiler : a așteptat să greșească femeia, că să aibă pe cine să arunce vina și astfel tradițiile se păstrează.
Întrebarea este dacă Adam știa numele lucrurilor și trebuia doar să și le amintească, sau educația presupunea distracție și libera exprimare, deci le inventa după bunul plac.
El a înțeles că semnificația cuvântului nu este ceva teoretic și concret, este doar înțelesul și asocierea obiectului pe care îl reprezintă cuvântul cu imaginea din mintea lui. Poți să spui că elefantul este pe masă, dar în mintea lui cuvântul elefant arăta ca un ghemotoc de blană în dimensiuni mici, cu urechi rotunde, ceva ce tu, ca cititor al vremurilor prezente l-ai putea numi șoarece. Adam a numit totul în jurul lui după cum simțea că e cel mai corect de interpretat, ba chiar a început să creadă că numele lui se potrivește mai degrabă unui vultur decât unui om, convins acum că ceea ce înseamnă om nu i se poate atribui.
Tatăl s-a înfuriat, pentru că haosul cuvintelor îi era imposibil de înțeles. El era cel care le cunoștea pe toate și carnavalul în care a fost transformat Paradisul nu putea să continue, avea nevoie de un copil ascultător, de cineva ușor de convins că adevărul suprem îl deține cel mai presus de tine, nu liberul tău arbitru.
– Iubirea înseamnă ascultare. A vorbit stând cu spatele, marele creator
– Am ascultat de sufletul pe care mi l-ai dat.
Adam s-a întors în pământul din care a fost creat și odată cu el și toată libertatea de a numi existența din jurul său după propria sa judecată.
Un altul s-a trezit din suflarea tatălui iubitor și corect, și a dezvoltat o limbă care putea să fie încadrată în normele lingvistice divine.
Frumoasa alegorie. Mi-au placut si trimiterea la parintele originar si meditatia poetica asupra limbajului conventinal, a limitelor lui si a posibilitatilor nelimitate inainte de acceptarea conventiei.