Anamaria Antoci este o producătoare la locul ei. Tânără, deșteaptă, entuziastă, care se dă peste cap pentru a face lucrurile să se întâmple. A lucrat la ultimele două filme regizate de Adrian Sitaru – “Ilegitim” și “Fixeur”-, la “Planeta Petrila”, documentarul lui Andrei Dăscălescu, iar săptămâna trecută a lansat în cinema debutul în lungmetraj al lui Hadrian Marcu, “Un om la locul lui”. Am vrut să aflăm chiar de la ea cum se face un film, care sunt provocările și cum ajunge un scenariu film pe marile ecrane.
Foto: Adrian Silișteanu
Pitch-ul
Un om la locul lui m-a ales pe mine. În 2013, când am avut primul contact cu scenariul filmului lui Hadrian Marcu, eram angajată în cadrul 4 Proof Film. Automat eram implicată în toate proiectele dezvoltate de compania de producție. Iar de-acolo, rolul meu în proiect s-a definit treptat, pe durata celor 5 ani cât a durat producția filmului. A fost un drum lung, dar care s-a încheiat cum ne-am propus – livrând un film, iar pe traseu am învățat ce înseamnă munca de producător. Ce m-a atras la acest film a fost faptul că povestea este inspirată dintr-un roman, o adaptare liberă după “Firesc” de Petru Cimpoeșu, și că este un lungmetraj de debut.
How magic happens
Etapa cea mai grea și cea mai lungă este cea de dezvoltare de proiect. Producătorul este responsabil de asta, lucrând îndeaproape cu regizorul și scenaristul. În paralel cu lucrul la scenariu, producătorul se ocupă de conturarea strategiilor de finanțare (de la planul ideal la planurile B, C, D și tot așa), distribuție și marketing, și treptat de implementarea lor.
Echipa
Vei reuși cu siguranță să formezi o echipă bună dacă ești atent să alegi oamenii potriviți pentru nevoile filmului și pentru modul de lucru al regizorului. Iar echipa ideală, să spunem, se formează atunci când reușești să angajezi în toate departamentele persoane care au fost prima opțiune de pe listă.
Consider că este chiar mai greu să câștigi încrederea unui regizor debutant, iar ritmul și modul de lucru depind de asta. Însă, dacă ajungi în acel punct, o relație de lucru consolidată pe încredere va ajunge cu siguranță să fie de lungă durată. Mi-a luat destul de mult timp să înțeleg cum gândește Hadrian, și destul de târziu am acceptat că este în regulă să funcționăm diferit, atâta timp cât avem un scop comun.
Banii
Cu cât bugetul unui film este mai mare, cu atât ai la îndemână mai multe resurse pentru a obține calitatea dorită, însă nu este o garanție. De fapt, totul depinde de cum este gestionat bugetul, fie el mai mic sau mai mare. Poți să te drămuiești și cu bani puțini, important este să nu creezi așteptări care nu pot fi îndeplinite ulterior, pentru că atunci apar tensiuni pe platoul de filmare. Iar atunci când trebuie să fii atent la bani, începi să tai lucruri de pe listă. Primul pas este să se facă ajustări în scenariu, în măsura în care este posibil și asta nu afectează în vreun fel povestea și viziunea regizorului. Pasul doi este să faci în așa fel încât anumite lucruri de pe listă să rămână acolo, însă cu valoare zero sau cu o valoare cât mai mică. A durat mai bine de cinci ani de zile să aducem “Un om la locul lui” pe marile ecrane. Cel mai dificil a fost să atragem resursele necesare pentru realizarea lui. Nu este ușor să te regrupezi după fiecare răspuns negativ sau aplicație nereușită, însă există întotdeauna noi oportunități, trebuie doar să regândești rapid planul de acțiune.
Know – how
Tot modul meu de lucru, cum abordez proiectele și relațiile profesionale, care întâi de toate sunt umane, se bazează pe ce am învățat în cadrul programelor de formare la care am participat. Am acumulat pur și simplu know-how, am înțeles câte pălării trebuie să poate un producător, cum funcționează piața internațională și pe ce se bazează colaborarea la nivel european. Atâta timp cât implementez toate cunoștințele acumulate în modul meu de lucru, asta se va reflecta și în proiectele în care mă implic și în rezultatele pe termen lung.
Lansarea în cinematografe
De la bun început am crezut că distribuția în cinematografe acestui film va fi o provocare, și iată că am ajuns în acel punct în care trebuie să ne confruntăm cu asta, iar realitatea de pe teren este chiar mai cruntă decât cea imaginată. Mai bine de jumătate din orașele României nu au o sală de cinema. Acestea sunt vitale pentru existența unei cinematografii autohtone, la fel cum este și educația cinematografică.
Simona Rădoi
Credit foto cover: Arash T. Riahi.
