O carte celebră de Arnold Toynbee se numea Orașe în mișcare. Ei bine, Philip Reeve utilizează această metaforă în sensul cel mai literal posibil. În viitorul postapocaliptic din Mașinării infernale (roman ecranizat de curând – filmul poate fi văzut și în România), orașele s-au transformat în enorme Panzere urbane. Clădiri, oameni, clase sociale – toți și toate au fost puse pe șenile. Vechile orașe statice țin de trecut. Noile orașe se mișcă de-a lungul deșertului care se întinde pe locul unde a stat odinioară Europa. Ele trăiesc din vânarea orașelor mai mici sau mai slabe, pe care le înfulecă, preluându-le resursele (combustibil, metale, mașinării, chiar oameni – aceștia sunt transformați fără probleme în sclavi).
Ideea strălucită a lui Philip Reeve e de a lua un concept din secolul al XIX-lea (darwinismul social – pe scurt, ideea că într-o societate supraviețuiesc doar cei mai puternici) și de a-l aplica orașelor. El obține astfel nu doar un nou concept, cel de darvinism urban, ci și un întreg roman alimentat de acesta.
Mașinării infernale este o combinație spectaculoasă de literatură victoriană în siajul lui Dickens (poluare over the top, inegalități sociale crunte, exploatarea celor slabi etc.), de SF distopic amestecat cu elemente de steampunk, de imaginar postapocaliptic à la Mad Max, literatură de capă și spadă, Indiana Jones, Războiul Stelelor și așa mai departe.
De asemenea, Mașinării infernale are și o puternică componentă de roman politic. Nu întâmplător, personajul urban principal din roman se numește Londra. O Londră mecanizată, pusă pe șenile, dar altfel ușor de recunoscut. Desigur, toate asocierile cu Brexit (care înseamnă, în principiu, că Anglia renunță la solidaritatea cu Europa și se cară) nu sunt întâmplătoare.
Sunt multe detalii care dau culoare romanului lui Reeve, oferindu-i, pe lângă caracterul palpitant, și unul imersiv: de la tot soiul de detalii privind tehnologia (amestec bizar, tipic steampunk-ului, de știință a secolelor XIX-XX și de știință a viitorului) până la delicatesele consumate de personaje. Astfel, bogații mănâncă sandvișuri cât degetul și pachete de proteine perfect dozate, în timp ce personajele cu mai puțină dare de mână se delectează cu șnițel de pârș sau tocăniță de liliac.
Semnat: PR-ul de serviciu al Editurii ART.
Cronicile oraşelor flămânde #1. Mașinării infernale
de Philip Reeve
traducere de Mihai-Dan Pavelescu, Editura Paladin, 2018
