Scuze, dar Schimbarea e în concediu, veniți peste… stați așa, în ce an suntem?

Bucătărie mică, în surdină știrile de la ora cinci. Socrul mare și socrul mic, la un pahar de vorbă cu patru mici de căciulă, cartofi și murături.

– …păi nu vezi, doar când se întâmplă vreo tragedie, lumea se mai solidarizează, iese, cere socoteală și se mai schimbă ceva, altfel…

– Așa e! Dacă nu moare nimeni, nu se schimbă nimic. Adică se schimbă, dar nu așa cum s-ar schimba dacă ar muri cineva. Pe de altă parte, moartea cuiva nu asigură automat schimbarea…

– Dar sunt șanse mai mari, decât în cazul în care nu moare nimeni!

– Da, șansele de schimbare cresc, însă se pot produce și schimbări în mai rău. Inclusiv în foarte rău. Până la urmă depinde de câți oameni mor…

– Exact! Dacă mor mai mulți, schimbările pot fi mai mari, dacă mor mai puțini, schimbările, deși mai mici, pot fi în direcția potrivită…

– Depinde ce înseamnă direcția potrivită, fiindcă ceea ce pentru unii este direcția potrivită, pentru alții este sfârșitul lumii. Dar oricum, fără morți, șansele de schimbare sunt mult mai mici decât cu morți.

– Da, dar pe de altă parte, ceea ce pe moment poate părea o schimbare spre mai bine, în timp se poate dovedi un fiasco.

– Dar și dintr-un fiasco, cu încă niște morți, se poate ieși… în principiu.

– Să zicem… însă dacă vrem schimbări majore, dar fără să moară nimeni, trebuie să ne încărcăm cu răbdare! Multă răbdare! Adică, să nu ne facem iluzii…

– Dar să nu uităm că se poate întâmpla și o minune! Adică o schimbare majoră, chiar înaintea morții noastre.

– Da, să ciocnim pentru minune! Noi mai degrabă vrem o schimbare de bun simț, dar iarăși, fără morți, schimbările sunt de regulă sub nivelul bunului simț.

– Mda, așa e! Iar unii își închipuie că undeva, într-o oarecare țară civilizată, au loc schimbări de bun simț fără să moară nimeni!

– Asta din idealizare… dar se mai întâmplă. Oricum, noi nu prea suntem la curent cu toate sacrificiile și dedesubturile țărilor civilizate. Chiar, hai să ciocnim pentru civilizație, că poate ajungem și noi într-o zi s-o cunoaștem personal!

– Pe aia reală, desigur! Hai noroc!