Cel mai probabil vom petrece singuri, acasă, Sărbătoarea Crăciunului, cu masca pe față, conform recomandării OMS; maxim vreo 2-3 prieteni mai curajoși poate vor veni în vizită. Sau alt scenariu: mergem în vizită la părinți, dar tot în grupuri restrânse. Dacă nu ne organizăm puțin, riscăm să petrecem acest Crăciun ca orice altă zi de weekend, în fața TV-ului pornit pe Netflix. Și zău că e timp și de Netflix, dar mai întâi să potolim și setea și foamea cum se cuvine, un pic mai spre fine dining decât spre casual order & eat as is. Un aranjament cu lumânărele pe masă, suport de farfurii de sezon etc.
Nu vă îndemn la gătit cozonaci (am facut și eu de vreo două, trei ori iar raportul muncă vs plăcere obținută e cam nesatisfăcător, după aprecierea mea), după cum nici sarmale nu cred că trebuie să rulați, sau piftie să fierbeți ca să miroasă apoi prin toată casa. Am văzut că sunt destul de multe oferte pe net cu pachete frumoase pentru mesele de Crăciun. M-aș preocupa să fac cu mâna mea doar friptura, ca să iasă ceva savuros, cu un sos mai dichisit, ca pentru o zi specială. Și musai să petreacă multe ore în cuptor, la foc blând, că așa e mai bine; așa ceva nu cred că găsim prea ușor prin comerțul online. Iar punctul slab al ofertelor de Crăciun de pe net îl reprezintă tocmai asocierile cu vin (sau bere craft, dacă vă face mai multă plăcere).
Cu puțină organizare (și cu ceva cheltuială, ce-i drept) veți transforma într-o experiență o masă care de obicei semnaliza abundență (și cam atât). Nu vă promit senzații tari à la bungee jumping, ci doar o experiență senzorială plăcută (ceva între o baie fierbinte, cu bilă efervescentă pentru spumă parfumată și o sesiune de testare a unor ape de parfum în Provence).
Peste tot în lume este acum la modă meniul de degustare de 3, 5 sau 7 vinuri asortate cu felul propriu de mâncare; pentru că e fun, pentru că… multe senzații pe limbă, pentru că… less is more (mai multe vinuri dar mai puțin alcool per total); și poate mai găsiți voi și alte avantaje. Am avut șansa de a sta la astfel de mese, mi-am luat de acolo inspirație cât să pot reproduce și singur și să învăț și pe alții (sharing is caring, nu?).
Aproape invariabil, aceste degustări încep cu un vin spumant, de preferat chiar din regiunea Champagne. De obicei, pe la noi veți găsi prețuri aproape duble față de cele din cramele din Franța, dar există și magazine specializate ce fac din comerțul cu vin o pasiune și nu doar o simplă afacere. Am găsit aici câteva variante de șampanie care coboară până la pragul de 25 euro, ceea ce e o performanță în sine, având în vedere calitatea înaltă a lichidului plus renumele mondial al regiunii (să nu uitam că o cramă din Vrancea cere 100 de euro pentru un vin alb doar pentru că a primit o medalie la un concurs, ceea ce e foarte bine și de aplaudat, dar prea puțin; un brand se crește prin consistență nu prin împușcarea unei medalii).
Am zis că nu trebuie să gătiți decât friptură, iar restul se poate comanda de pe net, dar ar fi păcat să nu faceți un pic de efort (10-15 min) și să preparați niște ouă umplute cu maioneză (în stil retro, cu maioneza revarsată peste vreo 10 jumătăți de ouă). Gălbenușul de ou are o atracție specială pentru șampanie iar această asociere e must try. Pentru că… start cu dreptul 🙂
Dupa ce ați dat ochii peste cap de plăcere puteți trece la celelalte aperitive; fie că optați pentru tradiționalele aspic, boeuf, tobă etc. sau faceți un platou mai modern de tip cold cuts (inspirați-vă de aici) v-ar trebui și un vin alb de calitate. Mă gândesc în primul rând la un vin tăios ca briciul, și anume Rieslingul de Rhin, ce poate acompania ouăle de mai sus cel puțin la fel de bine ca șampania, dar ține piept chiar și aperitivelor tradiționale gen tobă sau aspic. Chiar acum am o sticlă desfacută din acest vin și nu-mi vine să cred ce raport calitate-preț uluitor are.
Dacă aciditatea ridicată nu vă face prea bine, ați putea căuta un Aligote de la Crama La Sapata (anul acesta chiar le-a reușit, odată cu schimbarea etichetelor ).
Tot în zona relativ mică de preț am găsit și alte câteva variante de vinuri albe recomandabile: un Sauvignon Blanc de la SERVE sau un Pinot Grigio sicilian importat de Wine Point din Cluj. Dacă însă simțiți că ați vrea să vă aventurați și să descoperiți ceva nou, pe site-ul acestui importator am găsit un vin dintr-un soi mai exotic, disparut între timp și resuscitat de către oenologi –Verdejo Malcorta – îl asociem bine cu produsele din pește, în caz ca le avem pe masă.
Pentru cei mai pretențioși există la același importator un Pinot Grigio din zona de nord a Italiei, Tirolul de sud. După părerea mea, în această zonă se produc cele mai bune vinuri albe italiene, și nu sunt deloc puține regiunile din Italia care produc vinuri albe peste media mondială. Acest Pinot Grigio poate acompania niște aperitive pe bază de ciuperci.
Al treilea tip de vin ar trebui să fie unul roșu mai tânăr și mai puțin taninos, care să acompanieze tradiționalele sarmale. Am alcătuit o listă destul de lungă de Fetești recomandabile, astfel încât să aveți de unde alege (și să nu alegeți etichete pe care le-ați încercat deja). În palierul de preț 30 – 60 lei puteți opta pentru:
Vinarte Castel Starmina Fetească Neagră
Domeniul Coroanei Segarcea Vardo Patima Serii
Villa Vinea Fetească Neagră Selection
Cotnari Castel Vladoianu Fetească Neagră Roșu
Iar dacă totuși vreți ceva mai scump, luați în considerare și aceste variante:
Domeniul Bogdan Primordial Fetească Neagră
Sarica Niculitel Epiphanie Fetească Neagră
Bineînțeles că la sarmale putem asocia și alte soiuri, gen Merlot, Novak, Negru de Drăgășani sau Băbească Neagră, însă sunt atâtea Fetești bune încât trebuie să degustăm cât mai multe și să ne decidem dacă acesta este soiul ce va reprezenta Romania peste granițe.
Următorul vin poate varia în funcție de carnea pe care o preferați pentru friptură; însa un lucru trebuie știut înainte de a alege un vin pentru asociere: pe lângă tipul de carne și modul de preparare, este necesar să luăm în considerare și sosul. Indiferent ce rețetă alegeți pentru carne, vă promit că dacă petreceți puțin timp pe net pentru a căuta și o rețetă de sos care să însoțească friptura vă faceți un mare serviciu.
Sper ca voi avea înțelegere din partea domnului Timofti să împart cu voi din secretele despre sosuri dezvaluite de dânsul in manualul somelierului.
Pentru porc putem asocia un asamblaj pe bază de cabernet sauvignon.
Pentru un piept de rață medium rare merge foarte bine un Pinot Noir de la SERVE (fie Cuvee Guillaume, fie Rezerva Contelui dacă preferați să plătiți doar jumătate din prețul cuvee-ului).
Pentru un steak de vită mergeți tot pe Cab sau pe un Malbec argentinian.
Pentru cotlete de berbecuț puteți lua în considerare un vin din soiul Aglianico (din vecinătatea orașului Napoli) sau căutați un Syrah de calitate – aici și aici.
Pentru final, lângă cozonac, sau chiar de sine stătător, puneți un vin de desert de calitate; am scris săptămâna trecută un articol cu mai multe variante de vinuri de desert, destul de costisitoare, dar v-am explicat că și costurile aferente producției sunt mai crescute față de un vin uzual. Am găsit însă și o variantă foarte rezonabilă, mai ales dacă împărțiți o comanda de 6 sticle cu câțiva prieteni. La doar 24 lei per sticlă, Moscato d’Asti este un hit. Ca și o curiozitate pe care am aflat-o pe când locuiam în Chișinău, proprietarul acestei crame ce produce și o gamă întreagă de Prosecco este un moldovean ce deține și crama Radacini Wine din R. Moldova. Oare când vor deține și românii crame renumite din Franța sau Italia? Cred ca ascultatorii Radio Guerrilla merita sa dețină, chiar și în comun, o cramă din Bordeaux sau Napa 😉. Ar fi nu doar un Avanpost, ci chiar THE Avanpost.
Vă urez să mâncați puțin dar bine și să aveți Sărbători liniștite!
