Ingrediente:
Un război recent încheiat
O Conferință de Pace
Un teritoriu, X, care, după ce a făcut parte dintr-un imperiu, este revendicat de mai multe națiuni
O SINGURĂ statistică privind situația etnografică din acel teritoriu (recensământ)
Un cartograf, I, pentru națiunea A care dorește acel teritoriu
Un cartograf, II, pentru națiunea B care dorește același teritoriu
Cum se face:
În pregătirea Conferinței de Pace care urmează să redeseneze harta unui întreg continent, Marile Puteri participante la război, cât și statele mai mici încep să caute modalități și principii conform cărora să fie stabilite cât mai corect noile granițe ale statelor. Una dintre idei, acceptată în final de toți, este ca principiul de trasare a granițelor să fie cel al autodeterminării – adică fiecare stat să fie construit în jurul unei singure națiuni majoritare. Zis și făcut!
Și pentru că cel mai ușor de convins și exemplificat o situație în fața unor persoane care nu sunt neapărat specialiști este vizualul, se apelează la impactul pe care culoarea și imaginea îl au asupra privitorilor. Adică, se recurge la realizarea unor hărți etnografice care prezintă cu ajutorul culorilor majoritatea și minoritățile etnice în acel teritoriu.
Acum se adaugă recensământul și cei doi cartografi. Se începe cu interpretarea aceluiași unic recensământ. Cartograful I reprezintă națiunea A, astfel că pe harta teritoriilor în care locuiește A, colorează cu roșu sau o culoare similară teritoriile care sunt intens populate de ea iar pentru cele care sunt mai puțin populate, cum ar fi munții, utilizează o nuanță mai deschisă sau hașuri.
Cartograful II, care reprezintă națiunea B, minoritară în teritoriul X, gândește altfel: desenează harta imperiului din care face parte și teritoriul X, colorează cu roșu teritoriile intens populate de națiunea B, iar cele mai puțin populate, de exemplu munții, le lasă albe, ca și cum nu ar fi locuite.
Muntii Apuseni, așa cum apar în harta Teleki (zonele albe, necolorate) și în harta Martonne. Conform hărții Teleki, munții Apuseni nu sunt locuiți, iar conform hărții Martonne aceștia sunt locuiți, însă densitatea populației este mai mică.
Rezultatul:
S-a pornit de la un recensământ, s-au interpretat datele, s-a ajuns la două rezultate diferite, dacă nu foarte diferite. Comisiile de la Conferința de Pace au privit hărți etnografice după hărți etnografice, culori roșu aprins după culori roșu aprins, au ascultat păreri și au deliberat iar la final au trasat granițele noilor state.
Presupun că v-ați dat seama: este vorba de Primul Război Mondial, de Conferința de Pace de la Paris și de teritoriile din centrul și estul Europei care s-au constituit în state naționale acum 100 de ani. Cazul particular, descris mai sus, prezintă situația Transilvaniei (teritoriul X), prezentată în hărți etnografice realizate de Emmanuel de Martonne (cartograful I) și Pal Teleki (cartograful II), fiecare reprezentând interesele națiunii române (A), respectiv ale celei maghiare (B).
Această situație este foarte asemănătoare cu cea a multor alte teritorii, inclusiv românești. Pentru fiecare teritoriu discutat la Conferința de Pace: Banat, Bucovina etc. au existat hărți etnografice realizate de statul român și de statele vecine.
Hărțile etnografice au jucat un rol extrem de important și prea puțin cunoscut la trasarea granițelor statului român și a celorlalte state naționale din Europa. Cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri încercăm să le recunoaștem meritele prin expoziția Războiul hărților deschisă la Muzeul Hărților începând de joi, 29 noiembrie, cu vernisajul miercuri, 28 noiembrie.
Vă aștept la muzeu pentru a înțelege, a compara, a vă mira.
