Maimuțele au început deja să bată în ritm
Alert la mașina de scris
Inevitabil va fi bine, sonetul de Shakespeare e
Mai aproape ca oricînd, ele nici măcar nu știu că nu știu
Ultimul care ar putea ști e chiar Shakespeare
Lumea așteaptă cu sufletul la gură
Totul e pregătit, unii sînt cuprinși de un tremur cutremurător
Ăilalți se prefac că nu le pasă
Marea întîlnire dintre Legea numerelor foarte mari și
Uimitoarele opere artistice este aproape
Indicii există destule, cum ar fi acel 10 la puterea 680
Elementar, dragă Watson, spune
Profesorul Gerald Schroeder. Dar
Să nu mai insistăm, să lăsăm maimuțele să lucreze
Deși nimeni nu mai are chef să lucreze
Mult mai plăcut e să nu faci nimic, cît mai mult nimic
Așa s-a născut și lumea, dintr-un mare nimic care
Imita la perfecție tot ce urma să existe
Mare e Grădina Domnului Ionescu cel care nu
Uită și nu iartă
Literalmente nu uită și literalmente nu iartă
Trebuie să învățăm să nu ne mai intereseze nici
Elementarul devreme, nici
Șarmantul tîrziu
Anii trec oricum,
Nu trebuie să îi deranjăm nici cu o floare
Sonetul se va naște oricum de sub degetele primatelor
Extaziate de sunetele scoase
De mașinile de scris
E timpul să punem, măcar
Cîteodată, semnul de egalitate
Între viteza sunetului și viteza sonetului
Și ce ne pasă nouă că, atunci cînd ne vede,
Timpul trece pe partea cealaltă a străzii
Important e să avem mare
Grijă să nu uităm nicicînd să iubim acronimele
