Salutare, Andrei! Ești în Aer!

Nu am fost prieten cu Gheorghe. Rar mai mâncam în oraș sau la el, mai ieșeam cu colegii, mai făcea câte o petrecere, dar nu ne sunam dacă aveam vreo nevoie. Mă găsea enervant și slab, cum probabil și eram la 22 de ani. Când toată lumea îmi lăuda un editorial, el îmi spunea că e „de puști cordit“. Chiar și după anii în care am lucrat împreună, discuțiile noastre erau după același tipar. Se bucura când mă vedea țipând, cu un amestec de veselie și sarcasm: „Dobroscoooooni!“. Râdeam, discutam, apărea un dezacord între noi, se enerva, îmi arunca un epitet, care de la oricine altcineva m-ar fi jignit, și pleca.
Apoi anii au trecut, uite că se fac aproape douăzeci, și ne-am văzut tot mai rar. Nu așteptam niciunul nimic de la celălalt. Când mai vorbeam la telefon, odată la câțiva ani, ziceam că poate ne vedem la o masă, dar masa rămânea mereu undeva în aer.
Și tocmai de-asta mi-a fost atât de greu să înțeleg de ce m-a lovit atât de adânc moartea lui. În lunea aia am ajuns acasă, am dat drumul la televizor, am aflat că s-a stins și am început să plâng aproape instantaneu, adânc, cu spasme. Să ne-nțelegem, eu sunt un tip mai thinking, așa, trec totul mai întâi prin cap. Nu și de data asta. Dimineață aproape nu am putut face matinalul. Zile apoi, am fost trist, mă mai vizita câte un plâns, nu puteam să mă adun. Încă mai lăcrimez.
Da, ne-am văzut zilnic, dar acum mulți ani. Da, am băut de câteva ori împreună, dar nu ne-am deschis niciodată mai mult decât era cazul între colegi. Atunci de unde „plânsul ăsta de coafeză“, cum spunea o cunoștință comună.
Pentru că Andrei mi-a dat ceva ce în lumea asta nu prea se mai dă. Mi-a dat o meserie. M-a făcut ucenic, m-a trecut ani de zile prin cazne, mi-a predat și eu am învățat. Mi-a cerut, ca la mânăstire, ascultare. Mi-a cerut să îl văd ca pe un maestru, să cred în ce mă învață, să dau greutate cuvintelor lui, să nu fiu un ageamiu. M-a lăsat să îl contrazic în orice altceva în afară de meșteșugul de-a vorbi la radio. Mi-a înșurubat termeni ca dinamică, discurs, cursivitate. Mi-a fost model și l-am sorbit. M-a invitat să joc un rol în povestea asta frumoasă a mentorului și discipolului. A urlat la mine fără să îi fie teamă că mă jignește. M-am lăsat certat fără să mă supăr vreodată pe el.  A avut încredere în mine, s-a certat cu alții pentru mine, am simțit că, indiferent ce vede în mine ca om, aude în mine un om de radio. M-a umilit că nu citesc destul, m-a făcut prost, plângăcios, fraier și mi-a luat apărarea dacă altcineva mă jignea.
În mine și în alții, Andrei a lăsat urme, ne-a dat cheile unei arte. De-a gândi și de-a povesti ce gândim. Și asta din straturi atât de adânci, că, atunci când povestim despre noi, povestim despre toată lumea. Ascultătorii se aud prin noi.
Era atât de sigur de toate astea, era atât de sigur că, pescuind din noi, suntem deosebiți, încât nu pot să cred că nu era nemuritor. Și că nici eu nu sunt. Moartea lui m-a făcut să îmi reevaluez din nou narcisismul. Pentru ce să rupem carne vie din noi în fiecare zi, pentru ce să ne lăsăm înjurați, umiliți, pentru ce să lăsăm mii și mii de oameni să-și proiecteze ura pe noi? Pentru ce să fim mereu împotriva curentului? Pentru ce să ne batem zilnic cu tot ce e stătut, steril sau înghețat? Pentru ce să credem că suntem mai buni decât noi înșine și apoi să ne chinuim să ne ridicăm la propriile așteptări?
Poate pentru că, izbucnind din propriile frici, le arătăm și altora că se poate. Poate pentru că, povestind despre cum suntem, îi asigurăm și pe ceilalți că sunt. Poate pentru că, strigându-ne adevărul nostru, facem poftă Adevărului să se arate. Poate pentru că ne-am jigni creația dacă nu ne-am folosi mințile astea sfredelitoare. Poate pentru că, la fel ca-n basme, dacă nu s-ar povesti, nu ar fi. Ne auzim mâine dimineață, unii pe alții. Show will go on!
22 comentarii
    Mihai Radu

    Îţi doresc sa emiteți in aer in aşa hal de bine încat să simţiţi că îi place si lui !

      Adi Hogea

      Și așa a făcut și cu noi restul, ascultătorii lui… Așa că să ducem mai departe ce am învățat și cum zicea : Națiune, trăiește până mori!

    Alexandru

    Mai suntem și noi, alții care nu l-am cunoscut personal, dar care am fost marcați de plecarea lui. Sunt unii oameni care prin plecarea lor simți că te-au abandonat. Cu toate astea, îi mulțumim că ne-a marcat existența și te asigurăm Dobro că toate eforturile au sens dacă atunci cand se trage linia a rămas ceva din tine în alții. Apoi o sa plece și ei și gata, se termină aici pe Pământ și poate începe în altă parte.

    Viorica bocanea

    M-ai făcut și pe mine sa plâng cu acest articol. Plâng de câte ori aud sau citesc ceva despre Andrei Gheorghe.

    Enescu Horia

    Daca citea articolul tau , nu zicea despre el ca l-a scris un” pusti cordit”.
    Sa ne traiesti Mihai! Pentru ca asa o sa ramana Andrei cu noi cat mai mult.

    Salutare natiune!

    Dana

    Suntem mici, vulnerabili… Dacă se întâmpla ceva cu Craioveanu (doamne ferește), ce simțeai? Au rămas lucruri nespuse? Mai bine rezolvați în viata asta ce aveți de rezolvat! No regrets!

    Cristone

    Ai dreptate. E greu să regreți că n-ai făcut lucrurile la timp. E mai ușor să rezolvi când doar unul mai e pe pamânt. Și scrierea ajută la depășirea momentelor de regret. Din nefericire, pentru ăl plecat, treaba e inchisă.

    Îmi pare rău că nu am avut cum să vă ascult în dimineața aia.

    Carmen Quadri

    sunt oameni care ar trebui sa trăiască veșnic. el era.
    atât de rău, atât de bun ….

    Liparonu

    Nu ma asteptam sa fii atat de recunoscator celui care te-a facut om… de radio! De obicei, esti egoist, egocentrist si trufas. Este o surpriza placuta sa citesc acest articol scris de tine, am ascultat si emisiunea din dimineata urmatoare mortii lui Andrei si am crezut ca nu aud bine, ca nu esti tu! Se pare ca nu esti hopeless, ai si tu un Dumnezeu. Pune mana si suna-l pe Craioveanu, impaca-te cu el, ce esti astazi i se datoreaza si lui Craio in proportie de 20%! Felicitari pentru sinceritate si recunostinta aratata lui Andrei Gheorghe!

      Permalink

      După cum vezi Dobro, uneori o luăm razna și noi ascultătorii, având acces la întâmplările dintre voi, parcă avem impresia că facem și noi parte dintre voi, începem să vă dăm sfaturi privind relațiile voastre de prietenie, cum ar fi asta cu “du-te și te împacă cu Craio, să nu îți pară rău mai târziu”. Fraților, hai să ne vedem de prietenii noștri din viața reală, să ne inspire să ne întâlnim noi cu un prieten vechi, să nu pierdem noi niște aprecieri pentru oameni pe care i-am cunoscut în propria noastră viață, din nefericire cei de la radio sunt niște prieteni imaginari, dacă sunt atât de gorgios încât ne-ar plăcea să fie reali, singurul lucru pe care îl putem face ar fi sa ne inspire în a gândi la fel!

    Ada Vaduva

    Nu stiu de ce, dar imaediat ce am aflat de el, primul meu gand a fost la tine… keep writing, keep shining!

    Denisa

    Nu numai pe voi v-a facut oameni…in cazul vostru de radio. O parte din cei care l-am ascultat am devenit oameni, am invatat sa gandim cu propriile “puteri”, “ganduri”, daca imi permiteti exprimarea. Personal asta consider ca s-a intamplat cu propria-mi persoana. Cred cu tarie ca inca voi oamenii de radio (Guerrilla), bineinteles cu critici si fara critici, ati pastrat aceasta nota a “educatiei prin aer”, a depasirii propriei persoane, barierelor si nu numai. Multumesc ca sunteti voi, “deschisi” cu noi restul! Multumesc ca datorita voua nu imi pierd speranta…inca mai sunt oameni cu “capul pe umeri” sau poate doar nebuni care gandesc, simt, traiesc si nu uita sa o arate

    Radulescu Stefanradulescu Stefan

    aroganta omului destept.Ai scris frumos Dobro. In anumite aspecte,semeni cu Andrei Gheorghe.

    Permalink

    Acum când îmi aduc aminte când Liviu Mihaiu avea obiceiul sa spună pe unde se putea ca Dobro este cel mai bun om de radio al momentului, nu îmi mai place.(desi poate că, cine știe, chiar ideea asta să fi venit chiar de la Andrei Gheorghe din discuțiile lor, il văd în stare de o asemenea generozitate)

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine