Toate pânzele sus!

Istoria navigației a fost mereu legată de istoria exploratorilor. Ăsta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte, când am ridicat prima velă din viața mea. Am petrecut aproape 5 săptămâni învăţând despre navigație, așa că astăzi vorbim despre acest mijloc de deplasare.

În antichitate, spre exemplu, navigaţia era cât se poate de periculoasă din cauza fragilităţii şi încetinelii ambarcaţiunilor, a puţinelor cunoştinţe despre mare şi vânturi, dar mai ales din cauza lipsei hărţilor detaliate şi a instrumentelor. În lipsa hărţilor şi a instrumentelor de navigaţie, ghidarea se făcea prin observarea astrelor, iar înaintarea, prin exploatarea fenomenelor naturale. Vikingii excelau la orientarea în funcţie de sensul vânturilor sezoniere şi de direcţia generală a hulei (adică a valurilor).

Avem izvoare istorice care ne confirmă că grecii nu navigau decât din martie până în octombrie (numai în timpul zilei şi pe vreme frumoasă), iar pentru romani, perioada de navigaţie începea în martie şi se încheia în noiembrie. La lăsarea întunericului, totul încremenea, iar oamenii se opreau într-un loc bun de ancorare sau scoteau ambarcaţiunile din apă. Avem multe înscrisuri din antichitate care ne relatează anumite episoade, din care noi putem să ne dăm seama până și de viteza acestor ambarcațiuni. Și asta pentru că acum mii de ani, navigatorii nu obişnuiau să ocolească peninsulele, ci preferau să traverseze uscatul acestora.

În cealaltă parte a lumii însă, lucrurile stăteau altfel. Navigatorii chinezi alcătuiau instrucţiuni nautice, procedeu care s-a răspândit apoi pretutindeni. În plus, aceștia au descoperit și proprietățile uimitoare ale magnetitei și puteau astfel naviga pe întuneric. Prima busolă a apărut acum 2500 de ani, în China. Era vorba despre o bucată de magnetită ataşată unui fir de aţă pentru a se putea roti liber.

Comercianţii arabi au cunoscut busola de la chinezi, apoi au adus-o în Europa pe la 1190. În timpul secolului 12, busola era deja cunoscută în toată Europa. În zona asta a lumii, istoria consemnează primul instrument de navigaţie, atribuit egiptenilor: o prăjină lungă, gradată; aceasta a fost urmată de o sondă alcătuită dintr-o sfoară cu o piatră la capăt… dar parcă intrăm dintr-o dată în prea multe chestiuni tehnice.  Săptămâna viitoare vom încerca să găsim un răspuns la întrebarea “de ce navigăm?”.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Matei Oprina

Îl mai cheamă și Octavian.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.