De ceva vreme mă tot întâlnesc cu mesajul ăsta.
Support Your Local Artists.
Cumva înțeleg ideea și demersul.
Să nu judeci artistul după codul poștal.
Știți voi, e ok să plătești pentru o trupă relativ necunoscută 100 de lei, că sunt din UK, da’ 30 de lei pentru o trupă cu sala de repetiții în sectorul 6 e prea mult.
Nici eu nu pricep foarte bine acest raționament, oricât ar fi costat biletele de avion și meniul vegan din backstage, plus că de multe ori am văzut trupe de afară care păreau complet în afara muzicii, din păcate acest mecanism de marketing există și funcționează bine mersi în ‘’industria muzicala’’ românească, ce-i de afară e premium și vinde mai bine decât marfa din sectorul 6.
Totuși tind să cred că acest mesaj ‘’support your local bands’’, bine intenționat de altfel, nu va avea niciodată succes la noi.
Pentru simplul fapt că, teoretic și practic, nimeni nu sprijină artiștii locali mai bine ca publicul român.
Serios, Hrușcă likes this.
Fuego, Andra, Delia, Loredana, Smiley, Holograf, Compact A, B și C, Bună seara Iris, Bănică, Brenciu, sunt toți de acord cu mine, chiar nu ne putem plânge de sprijinul publicului român pentru artiștii locali.
Think about it.
You can’t get more local than Hrușcă.
Și toți cei de mai sus.
Semnezi o muzică care poate exista doar între vama Borș și bacul de la Călărași, și totuși umpli Sala Palatului mai bine și mai des decât Natalie Cole și Bobby McFerrin.
Dacă nici asta nu e dovada irefutubila a sprijinului necondiționat pentru artistul localnic, nu știu ce altceva poate fi.
Numa’ când merg pe bicicletă și văd postere la fiecare colț de stradă ce îmi reamintesc că toată luna decembrie, la Sala Palatului, e din nou pelerinaj la templul muzicii românești, jur, mi se ia tot cheful de ‘’support your local artists’’.
Suportăm suportăm, da’ până când?
La copiii noștri nu ne gândim deloc?
Păi în scurt timp, în țara asta, de Crăciun o să cântăm colinde rock’n’roll și 1 iunie o să fie oficial ziua lui Smiley.
Plus că toată campania asta, cu artiștii locali care încă n-au ajuns la Vocea României, tinde să meargă puțin și spre fenomenul caritabil, de vezi mare pe ușă poster cu trupa X, aranjată gigea, însoțită de mesajul ‘’Support Artist Fee 20 lei.’’
Ca și cum ar avea ceva boală terminală, sunt conectați la aparate și cu cei 20 de lei ai mei mai trag artiștii locali o gură de aer.
– Săracii, repetă la Flaro, hai să mergem să le dăm 20 de lei, să mănânce și ei un corn cu lapte…
Sincer va spun, chiar nu-i frumos să faci poster frumos în Photoshop CC pe Macbook Pro, în care ai ochelari de soare mai scumpi decât o mască de sudor profesionist, și să pară că cerșești 20 de lei.
Mai bine cânți gratis și piratezi o licență Windows (dacă mă citește cineva de la Microsoft, google ‘’licență poetică’’).
Nu-i frumos, serios, trebuie schimbat mesajul ăsta.
Support Your Artists. Punct.
București, Cluj, Timișoara, Suceava mai ales, Freiburg, Seattle, Sovata, de ce nu și Pantelimon, dacă îți place mergi și nu te uiți la bani, nici la adresa lor din buletin.
Îi arunci în muzicieni cu drag, indiferent unde s-a născut talentu’ lor.
Și îi dai, dacă merită să fie dați.
Îi dai cui crezi tu că merită, că la urma urmei când mergi la un concert, indiferent unde s-a născut artistul tău preferat, nu plătești bilet pentru călătorie la adresa lui de domiciliu, cu atât mai scump cu cât s-a născut mai departe de tine.
Când mergi la un concert plătești un bilet pentru o călătorie în timp, despre asta-i vorba.
Dai un ban și preț de câteva zeci de minute uiți cât faci, cu metroul, până acasă în Militari.
Time is Mani.
Mergi la cântare, închizi ochii, deschizi inima și încerci să uiți de timp și spațiu.
As good as it gets.
Și nu mergi doar la concertele artiștilor pe care îi știu toți vecinii de bloc, din reclamele la saltele ortopedice și prafuri de slăbit, că de asta au fost nevoiți la început de drum să plece de la ei din cartier Beatles, Led Zeppelin, U2 și alții menestreli anonimi, că nu venea niciun vecin la ei, erau prea locali să fie exotici.
Și eu chiar nu vreau să mă duc la Eurovision da’ nici să fac taxi în Canada, ca să umplu o dată Sala Palatului în decembrie, că am un copil de crescut și nu pot să plec momentan din România, e prea frumos aici.
Dacă stau bine și mă gândesc, Je suis local 🙂
Acestea fiind spuse, vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să public această reclamă mascată, tot ce doream să spun de fapt e că vă aștept cu drag să mă suportați în față scenei duminică la Cluj, la aniversarea Form Space, să ne uităm împreună adresa și să ne veselim, că și cum am avea toți proprietăți în Gheorghieni!
