Teoretic, începând de astăzi fac parte din cercul select al autorilor internaționali, deoarece scriu aceste rânduri din Grecia.
Practic, șansele ca acest articol să fie tradus în limba greacă sunt destul de mititele, totuși ce urmează să vă povestesc are legătură și cu dacii și romanii, despre care primii bloggeri greci au scris foarte frumos, cum voi încerca să scriu și eu.
Iată-ne așadar astăzi, la câteva mii de ani de când Herodot a promovat entuziast cu poveștile sale, pentru întâia oară, turismul dacic.
După cum sugerează și fotografia alăturată, pe meleagurile frumoase și primitoare, unde odinioară dacii și romanii se jucau de-a v-ați ascunselea, există momentan puține alegeri logice, raționale, de bun simt.
Nu-s multe, în umila mea opinie, doar două.
Să pornești la drum, sau să pornești un drum nou.
Cam așa stau lucrurile în momentul de față în țara noastră dragă, și probabil majoritatea cititorilor mei meditează intens la prima variantă.
S-o iei din loc, și să nu te mai uiți înapoi.
Nu de alta, dar când există riscul ca în viitorul apropiat să o vezi pe Viorica zâmbind tâmp la București în timp ce spune Hello Budapest, pare mai înțelept să te muți de pe acum în Ungaria, deși nici acolo nu umblă câinii cu inteligență în coadă, că sunt mulți amețiți care dimineața pupă iconița lui Attila, cel mai nomad dintre nomazi, și restul zilei montează sârmă ghimpată la graniță.
Prin urmare, să ne hazardăm împreună și să ne gândim puțin la a doua variantă.
Nu pornim la drum, pornim un drum nou.
Să fim liberi în continuare să plecăm unde vrea mușchiul nostru autentic românesc, dar pe unde mergem să putem vorbi cu bucurie și emoție și de drumul nostru.
Să avem o potecă, a noastră, la care să ne putem întoarce, pe care nu așteptăm să ne-o construiască nimeni.
UE, FRF, BOR, COALIȚIA PENTRU FAMILIE, MINISTERUL TRANSPORTURILOR, SPORTULUI, CULTURII ȘI AL TURISMELOR, VISURI LA CHEIE.
Forget about it.
Nu sunăm pe nimeni, ne sunăm între noi.
Probabil acum sunteți convinși că am stat prea mult la soare și am luat-o razna.
Vă înțeleg, pare într-adevăr ninonino să vorbești de drumuri noi în țara în care autostrăzile vor fi probabil terminate când toată lumea va merge la servici cu drona.
Și totuși, există oameni în țara asta care încă cred în drumul lor, drum la care lucrează cu energie și entuziasm chiar în momentele în care vă scriu aceste rânduri.
Un drum ce pornește de pe malul Dunării și străbate Transilvania până în inima Bucovinei.
950 de kilometri pe care merită să îi străbați măcar o singură dată în viață asta.
Via Transilvanica.
Un drum care, pas cu pas, îi va oferi călătorului șansa să descopere frumusețea acestor meleaguri și ospitalitatea renumită a celor care dau aproape tot din puținul pe care îl au.
Pare science fiction, știu, dar nu e. Incredibil dar adevărat, e un drum cât se poate de real, aici la noi în bătătură.
Zilele trecute am avut ceva treabă în campusul Tasuleasa Social, și printre altele am fost invitat să însoțesc o serie de personalități venite să vadă cu ochii lor o parte din acest drum de poveste.
Cu această ocazie am aflat că Andreea Esca e la fel de simpatică și fără prompter, și am străbătut împreună o parte din primii 100 de kilometri ce vor fi finalizați anul acesta.
Las fotografiile alăturate să vă vorbească, frumusețea acestui drum e mai presus de cuvinte, și va invit să va gândiți preț de câteva minute la această idee năstrușnică.
În anul centenarului, în care mai toți politicienii fac febră de la tăiat panglici la tot soiul de evenimente festive, cum ar fi să pornim un drum nou, cu sens și poveste?
Un drum al unității, al diversității, deschis pentru toți cei care își doresc să străbată la pas aceste meleaguri?
Un drum pe care merită să îți porți pașii măcar o singură dată în viață?
Un drum de poveste, pe care putem să îl construim împreună, pas cu pas.
De pe malul Dunării, prin întreaga Transilvanie, până în inima Bucovinei.
Un drum la care să te poți întoarce cu drag, oricând, oriunde te-ar purta pașii în lumea largă unde cauți un loc strâmt pe care să îl poți numi acasă.
Călătorului îi șade bine cu drumul și nouă ne-ar șade tare bine cu un asemenea drum.
L-am fi putut construi mai devreme, dar încă nu-i prea târziu.
Poate vi se pare o idee bună și doriți să fie și drumul dumneavoastră.
Orice om îi place un drum fain și orice pas făcut din inimă e binevenit pe acest drum, ajutorul dumneavoastră contează.
Via Transilvanica e la câțiva pași distanță de a deveni realitate.
Mai multe informații despre Via Transilvanica, pe care sper să o străbat la pas în curând alături de băiețelul meu, găsiți aici și aici.