Întoarcerea în oraș a fost destul de intensă, brutală. Am plecat de acolo cu gândul de a păstra starea și liniștea acumulate acolo. A fost greu, cu suișuri și coborâșuri, însă am o stare de adâncă mulțumire pentru toată experiența, pentru faptul că a ieșit un spectacol foarte bun, care a fost apreciat în toate cele 4 reprezentații. În fiecare locație a fost un display diferit, mai ales vizual. Alexandros Raptis și Andrei Cozlac au avut serios de muncă să adapteze light design-ul și video mapping-ul pe arhitectura fiecărui loc în parte, însă rezultatul a fost minunat.
Ideea generatoare a acestui proiect, de a aduce o muzică nouă în aceste sate izolate suna bine, catchy, însă la un moment dat în timpul procesului de lucru aveam îndoieli că vom reuși să onoram pe deplin această idee, mai ales că muzica pe care am compus-o este destul de complexă și modernă. A fost o mare bucurie să primim reacțiile după prima reprezentație, cea de la conacul Apafi. În public au fost deopotrivă turiști și săteni, preotul bisericii evanghelice și cel a bisericii ortodoxe. Toată lumea a fost încântată. Am fost chiar întrebați dacă nu vrem să mai ținem încă un concert în același sat peste câteva zile. Atunci am realizat că noi chiar am reușit să creăm o călătorie evolutivă prin care oameni care poate n-au ascultat genul acesta de muzică au rămas captivați și s-au lăsat învăluiți de sunet fără alte prejudecăți. Cred că am reușit să balansăm bine raportul dintre instrumente și sunete acustice și sound-ul electronic și de asemenea cred că am reușit să imprimăm un aer sacru, de ceremonie, asupra întregului discurs audio-vizual. Un alt lucru care m-a fericit a fost faptul că la toate reprezentațiile au venit și oameni din alte orașe care au parcurs sute de kilometri ca să vadă acest spectacol.
Este foarte plăcut și acest moment de prezență și de amintire pe care îl am acum, în timp ce scriu aceste rânduri. Îmi doresc ca în viitor să prezentăm acest proiect și în alte locații inedite, am avut deja o prezentare a concertului într-o peșteră și sper să mai primim invitații interesante. Dincolo de succesul profesional, trebuie să mărturisesc că vreau să petrec mai mult timp cu oamenii aceștia minunați pe care îi am în echipă. Mă închin!
Avem acum plăcerea să vă prezentăm Pasărea, prima piesă din materialul compus în Transilvania. O lansăm astăzi. Când lucram la ultimele detalii, ne întrebam oare în ce categorie intră această piesă, simțind că prin toată contopirea de sunete și influențe am făurit ceva nou, ceva special. Atunci am realizat că am făcut prima neo-doină din România.
Ana-Cristina Leonte
