…mda, nu știu ce se-ntâmplă… din nou, un gol interior, nivel scăzut de adrenalină, clar de la prea puține probleme. În fine, am ieșit afară cu gândul să merg de la Universitate spre Piața Victoriei pe jos, frumos, și să-mi cer iertare de la trecători… să-mi cer iertare în numele lui Iliescu. Până la Universitate aveam câteva stații de metrou, așa că m-am gândit să nu pierd vremea și să exersez. Am pus ochii pe un bărbat la vreo 50 de ani, îndesat și ursuz (m-a dus cu gândul la munci grele pe bani puțini) și m-am apropiat de el. I-am întins mâna și i-am spus, citez: Bună ziua. Îmi cer iertare pentru tot, în numele lui Iliescu! Bărbatul s-a uitat la mine lung și a spus, citez: Ce-i cu prostiile astea? E camera ascunsă? Vreun pariu ceva, sau doar boală la creier? (n-a vrut să-mi strângă mâna) Eu am continuat, citez: Nu e nici pariu, nici boală! Vă rog frumos! Acceptați sau nu scuzele din partea lui Iliescu? Bărbatul a rânjit și mi-a spus, cam sarcastic, citez: Înțeleg înțeleg… deci te-a trimis nea Nelu, fiindcă n-are nici curaj și nici sănătate, dar s-a gândit cumva să se dea mai bine pe lângă sfântul Petru, nu? (aici bărbatul mi-a făcut cu ochiul)
Eu, ușor confuz, am continuat, citez: Insinuați cumva că sunteți chiar Sfântul Petru? Bărbatului i-au sclipit ochii și parcă și-au schimbat nuanța de la un cafeniu de Bărăgan spre un turcoaz cu picățele aurii. Mi-a pus mâna pe umăr (o mână grea, butucănoasă, dar cu unghii îngrijite) și mi-a spus, citez: Nu insinuez, chiar sunt! Dar spune-mi simplu, Petru, fără sfânt și alea-alea, că se ridică garnitura de pe șine. Deci, fii atent la mine, spune-i lui nea Nelu să iasă personal și să-și ceară scuze de la popor. Se face direct, nu prin trimiși. Dar să organizeze frumos, de exemplu la următorul protest, că nu mai e mult. Și fără zâmbete, că s-ar putea să-l tăvălească poporul. Adică să nu iasă neprotejat, că-i om bătrân și nu mai are organismul de altădată. Să vină și el într-o blindată, gen papa-mobil. Să-i zicem Nelu-mobil sau Escu-mobil, înțelegi? Altfel, nicio șansă pentru rai. Hârtiile lui sunt deja la mine, pentru semnătură, chiar dacă e posibil să bată recordul lui Djuvara. Există zvonuri în purgatoriu că o să dubleze cifra, poate nu prindeți voi, generația asta, în fine… Gata, eu cobor aici. Doamne-ajută!
Bărbatul a coborât la Unirii, eu am mai mers o stație cu gura căscată, copleșit, practic. Dar mi-am dus planul până la capăt, am coborât la Universitate, mi-am luat inima-n dinți și mi-am cerut scuze, pe Magheru, în sus, de la toți trecătorii pe care i-am întâlnit… mii de scuze pentru tot, în numele lui nea Nelu! Am și înregistrat totul video, ca dovadă! În curând pe micile ecrane!
