La începutul săptămânii am lansat cea de-a noua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Convinge, printr-un discurs, un trib de canibali să nu te mănânce.
Concursul s-a încheiat astăzi, 10 martie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineața de mâine, 11 martie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste:
***
– Canibalilor! Oameni ce poftesc la carnea mea de om, ce abominație! le ziceam în gând, aproape complice.
Era ora 7:04, ceasul a suportat 3 snooze-uri dar apoi a sfâșiat și ultima speranță onirică – chiar și acolo puteau ajunge? Deschid telefonul cuprins de sevrajul lipsei de notificări de peste noapte. Încep să fac scroll cu un ochi cârpit de jena noii zile, curios nevoie mare cu celalalt, ca vecina de vis-a-vis când îmi aude soneria.
Mi-e poftă de carne, mă simt sfâșiat. O plăcere vinovată și perversă, când străpung colții privirilor lor. Încep să amușineze o postare, să dea târcoale câte unei poze răslețe. Au venit! Și chiar dacă nu apar prin Like-uri, îi simt cum își ascut cuțitele intrigilor binare.
– Vor să mă halească! îmi zic, sunt mulți, un trib întreg care o simțit sângele proaspăt.
– Fraților, vă rog, sunt ca și voi! Am avut un moment mai dificil, ce naiba m-a pus să-l spoiesc pe zidul ăsta?!
– Nu ai scăpare, ești deja prins în mii de sentimente așezate drept meniu pentru noi. Te vom devora treptat, nici măcar un oșcior nu va rămâne din tine! se adună glasurile sălbaticilor din întunericul albastrului pixeliu.
– Dar dacă vă ajut să prindeți pe alții? Mai suculenți, mai naivi, mai îndestulători? Dacă mă alătur tribului ca… vânător? Ce ziceți?
– Tu, vânător? Ca noi, cu noi? Păi unde-i farmecul? Te avem deja în cazan, doar ne place să te vedem cum te perpelești la foc mic. Și mai ales cum te pierzi de tine, doar ca să fii noi.
Nu ajung niciunde cu ei. Nu ca ei.
Și ce mi-am zis, prin mintea îmbâcsită de felul lor? Să fiu un fel de mâncare insipid, fără plating și fără frică de review-uri culinare sub 4 steluțe.
– Ia mai duce-ți-vă-n Login – Delete Account – Confirm – Yes, I’m damn sure, fiarelor! Băști! Mâncați de aici tăcere, la cură cu voi!
– Și ce credeți? Am scăpat!
Atâta amar de vreme cu frica-n sânul dependenței… Slavă curajului, somnului celui bun dătător de vise și al Sfântului Internet.
-No, acuma doar să postez poza asta cu micul dejun pe Insta, că n-are ce rău a-mi face, nu?
