Urmașii Tatălui

Pe străbunicul meu din partea tatălui îl chema Serghei. N-a făcut nici o clasă, n-a avut niciodată acces la vreun manual de orice fel, în satul în care s-a născut nu exista școală. Într-o bună zi, pe la treizeci și ceva de ani, de nicăieri, a început să scrie. Și nu s-a mai oprit. Pe parcursul întregii sale vieți a scris zeci de cărți religioase în slava veche, limbă moartă, lăsând în patrimoniul bisericii din sat toate manuscrisele. Familia sa era respectată și avea tot timpul loc în primul rând al bisericii, ceea ce pentru timpurile alea însemna foarte mult.

Pe fiul lui Serghei îl chema Mihail, bunicul meu din partea tatălui. Era un om tăcut, care vorbea doar atunci când avea cu adevărat ceva de spus. Nu a făcut niciun fel de școală. Târziu, după ce s-a căsătorit, soția lui, Prasinia (bunica mea), l-a învățat să deslușească literele. A fost pescar de sturioni. Profesionist. În primăvara lui 1946, chiar înainte de începutul marii foamete a prins cel mai mare sturion din viața lui. Nimeni nu mai știe câte kilograme avea mai exact dar cei din familie își aminteau că l-a schimbat pe o barcă plină cu saci de făină. Barca aia i-a hrănit familia până în ’47 și i-a salvat de foamete. Îi plăcea vinul și de la el am băut primul pahar. La începutul anilor ’80 a orbit. Cu toate astea a continuat să pescuiască. Tatăl meu îl ducea la barcă dimineața, iar seara când se întorcea să-l ia înapoi îl găsea cu setcile pline de pește. Cunoștea Dunărea după miros, după auz, după vânt, după curenți. Nu mai avea nevoie de ochi.

Pe fiul lui Mihail îl cheamă Feodor, tatăl meu. A fost dascăl toată viața lui. A început la 16 ani ca învățător la Sulina, după care a făcut facultatea la București și a predat timp de peste jumătate de secol istoria copiilor de gimnaziu și de liceu. A pescuit și a vânat dintotdeauna. Așa se face că, într-o perioadă tulbure și săracă, ca cea a comunismului, la noi în casă se mânca senzațional. N-am simțit nicio clipă frustrarea de a nu avea lucruri de bază, pentru că el s-a ocupat. A scris lucrări de istorie, a compus cântece și nu s-a dat niciodată la o parte din calea unui pahar de vin. Nici azi, la 81 de ani, nu o face. E unul dintre cei mai carismatici povestitori pe care i-am cunoscut vreodată și de departe cel înțelegător dar și cel mai hotărât om.

Luni a fost ziua bărbatului. În principiu în fiecare an ziua asta este, așa…, un prilej de glume pe seama termenului „bărbat”. Tot felul de meme-uri în social media, bancuri de Whatsapp sau ironii ca de la bărbat la bărbat. Prilej de șpriț uneori sau, de cele mai multe ori, pur și simplu o zi de ignorat. E drept, nici noi, bărbații de azi, nu mai reprezentăm lucrurile pe care le reprezentau bărbații de acum… hai să zicem 20 de ani. M-am uitat puțin în spate, în istoria propriei mele familii (pe linia tatălui)  și am realizat că toți cei din partea masculină au avut în comun un lucru – asigurarea supraviețuirii familiei. Și, au fost vremuri în care chiar se vorbea despre chestiuni de viață și de moarte. Timpurile sunt mult schimbate, situațiile sunt mult catifelate din toate puncte de vedere, azi situațiile de viață și de moarte se rezumă adesea la cât de bună e școala copiilor sau câte sute de euro ai putea avea în plus la salariu. Dramele sunt adeseori frivole iar cuvinte ca onoare sau datorie sunt azi arhaisme. Războiul, foametea, cataclismele au devenit simple subiecte de documentar Discovery. Azi este la modă mama ce-și crește singură copilul, sau mai mult, și-l face singură, feminismul ca stil de viață, tatăl de weekend, burlacul boem, fantele metrosexual și gay-ul inspirațional. În multe privințe lucrurile sunt comode. Legendele  despre bărbăție sunt din ce în ce mai puțin credibile, iar personajele eroice inexistente. Azi un bărbat care vânează e anti-ecologist, unul care luptă prin războaie e criminal, unul care se uită la fotbal e pseudo-cocalar, unul care are mulți copii e dubios, unul care face politică e corupt, unul care predă copiilor nu e cool, iar unul care are legături cu biserica e retrograd. În rarele accese de bărbăție reușim doar să ne îmbătăm zdravăn sau să realizăm câte o mitocănie epică. Prin urmare, ziua bărbatului poate fi cu ușurință numită Ziua Istoriei Bărbatului. Ar fi mai cinstit și mai aproape de adevărul zilei de azi. În rest, bărbatul la cratiță e ultima chestie mișto care ne mai rămâne de explorat.

Apropo, știe cineva o rețetă decentă de murat castraveciori? Nu de alta dar am o sticlă de vodcă în congelator și nu știu cu ce să o asortez mai bine.

4 comentarii
    Anca Marghescu

    Excepțional! Bravo! Ah, ce mai echipă pentru țara asta: Guerrilla-Cațavencii!

    Mircea I.

    Ieri m-am apucat să repar o chestie in casa. Prietena mea m-a certat- ” tu chiar nu-ti permiti un instalator?”

    Adela

    Pe de alta parte unde sunt barbatii de altadata? Bunicul a furat-o pe bunica de acasa cu calul, pentru ca o iubea, si au fugit departe . Azi barbatii nu stiu cum sa fuga singuri…..))))

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine