Episodul III: Despre atavism

Pământ (și Lună)

2029 – 2039

Colonia selenară înființată la începutul deceniului ajunge la 20.000 de locuitori. Din pricina gravitației scăzute serele lunare produc mai multă hrană modificată genetic decât Africa și America de Sud la un loc. Pământul depășește 10 miliarde de oameni, iar Marea Foamete împinge populația la revolte și migrații continentale. La sfârșitul deceniului, colonia SelenAsia își declară independența față de Pământ.

*

(fragment inspirat din lucrarea mea ”ATAVIC” –

Premiul pentru cel mai bun roman al anului RomCon 2015)

Fiecare om în sine reprezintă un labirint. Poate că există soartă fericită, însă omul, necunoscând-o, se îndepărtează cu fiecare pas de la drumul lui. Ajungem astfel la ceva mai important chiar decât ereditatea și anume la ATAVISM.

Dacă nu știați, aflați că în fiecare tânăr așteaptă, ascuns, tăcut şi înrăindu-se pe zi ce trece, un bătrân care, pe neștiute, îl va poseda. În fiecare tânără tremură o bătrână ce se teme că nu va apuca ziua când îşi va ocupa, definitiv, locul. Bătrânul şi bătrâna îşi vor face decrepita apariție, în cele din urmă. Se vor lăuda cum au ajuns ei la acea vârstă, se vor preface că nu le e frică de moarte şi îi vor urî pe toți tinerii din jur.

Spre deosebire de ereditate, care desemnează influența imediată a părinților, atavismul se manifestă prin reapariția unor caractere considerate pierdute de secole. Atavismul sparge codul genetic, în vreme ce ereditatea e un pachet de date ce trece în mod direct de la o generație la alta. Revendicând o libertate suprimată milenii, cel dintâi nu ține cont de ultimii părinți care, practic, nici nu există pentru el. Astfel, atavismul, la urma urmei tot o formă de ereditate, are ca efect suprimarea ei.

Așa că între atavism și ereditate nu poate fi decât război.

*

Știm când a murit Tutankamon, când s-a născut Alexandru cel Mare și care e spița neamului lui Irod. Dar nu ne amintim proprii străbunici. Știți la cine mă refer, nu la părinții părinților noștri – pe care poate vi-i mai amintiți –, la bunicii bunicilor noștri mă refer. Doar veneau și ei de undeva, nu? Însă de unde? Cine erau? Cum erau?

În era informaticii se pare că memoria de familie a unei persoane depășește rar o sută de ani. Oare sunt nelimitate chipurile umane? Dacă numărul maxim a fost atins deja și am început să ne repetăm?! Dacă acum trei sute de ani, înainte de a se inventa fotografia, eu, Liviu Surugiu, mă plimbam pe drumul dintre București și Târgoviște, fără să știu că voi reveni acum, cu exact același chip și cod genetic? Ce poate însemna în acest caz o poveste de dragoste? Ce este atavismul? O binecuvântare sau un blestem?

În ziua de azi fotografiem cu telefonul. Acum treizeci de ani telefonam pentru a ne fotografia. Fotografia era un eveniment în fața căruia părinții noștri veneau îmbrăcați în cele mai bune haine. Nu trebuie să le vedem toată garderoba. Știm că acelea erau cele mai bune – dintre puținele – haine pe care le aveau. Oricum, nu într-o poză ar trebui să-i căutăm. Avem genele, sunt la noi. Și vor fi, mai departe, fiindcă asta suntem, nimic altceva decât vehiculele propriilor noastre gene. Suntem purtătorii unei boli numite viață pe care o transmitem doar din doi în doi.

*

E posibil ca lumea întreagă să fie plină de atavici. Nu putem ști asta, neavând o evidență cu aspectul fizic al strămoșilor de acum patru generații. Poate că aceștia sunt din nou printre noi, chip cu chip, trăsătură cu trăsătură, sosii călătorind în timp, inconștiente de puterea lor.

Atavismul nu e o mutație genetică, dimpotrivă, e corecția ei, repunerea genei în locul pe care l-a deținut de drept, cu mult timp în urmă.

De aceea mă întreb, uneori, cine sunt adevărații stăpâni ai planetei, cei de acum sau cei care au fost mai înainte? Civilizația din anul 2000 sau atavicii celor două mii de ani?!?

Dar tu… Ce vei face în labirintul despre care tocmai ți-am vorbit? Ai fost fugar și sclav și prinț, ai fost bărbat și femeie, ai fost bătrân. Ai avut avuții și ai fost spânzurat pentru datorii, ai fost ars pe rug fiindcă știai vrăjitorii. Un sfânt, un hoț, un geniu, un mut, un surd, un orb… asta ai fost. Prin multe corpuri aceleași gene au trecut. Iar mântuirea s-a aflat tot timpul în noi. De secole, spirala ADN se învârte, purtând o genă care își așteaptă, în taină, rândul.

*

Grație imensității minții umane, suntem mai încărcați de atavism decât orice altă specie. Poate de aceea încercăm, continuu, să ne schimbăm.

Și totuși, cât din trupele fasciste încă ne mai mărșăluiesc prin creier? Câte ruguri ale Inchiziției încă ard în cotloanele  memoriei? Cine ar fi ales acum, Barabás sau Iisus?!…

(va urma)

2 comentarii
    Vero

    Cand citesc textele tale parca iti aud vocea la Guerrilla Hubb. Felicitări, Liviu!

      Liviu Surugiu

      Mulțumesc mult, Vero!
      Atunci nu rata emisiunea de mâine, de la 12,00!! 🙂
      Vom vorbi despre o grămadă de lucruri noi! Unele sunt atât de noi încât, în momentul acesta, încă nu există… Dar de mâine le vom face să prindă contur. Doar la Guerrilla Hub – Science NATION!

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine