Uitatul în oglindă presupune liniște, calm, bucurie, ca atunci când ai simțit pentru prima dată că ești îndrăgostit. Momentul acela unic în care crezi că există cineva pe lumea asta care ar putea să te accepte așa cum ești tu. În viața fiecăruia e acel moment. Zâmbetul ei se strecoară în suflarea ta și zâmbești și tu. Ochii ei par că te văd doar pe tine. Dintr-o dată, buzele au gust doar de adevar. Orice grimasă, orice defect, orice lipsă de empatie devine un fel unic al vostru de a fi frumoși.
Cum ar fi dacă ne-am uita în oglindă cu aceleași sentimente față de noi? Oare nu cumva o facem deja? La ce ne place nouă să vedem nu obiectam cu nimic, poate unii chiar încearcă să se îmbunătățească. Dar ce se întâmplă cu ceea ce nu ne place nouă? Spunem că alcoolul e nociv, dar în continuare putem cumpăra orice cantitate fără nicio problemă. Ce nu ne place ascundem cumva, ori transmitem altora ca fiind vina lor. Spunem că suntem buni, dar uneori suntem atât de răi cu noi înșine de parcă ai zice că ne urâm. Pe când ar trebui să fim îndrăgostiți matur de noi. Să ne spunem defectele fără frica vreunei repercusiuni. Să ne transmitem vise până când ajungem să visăm la fel. Ca atunci când aveți un singur scop, și sunteți fericiți ințelegând că, pentru a-l atinge, o să rămâneți împreună până la ultima suflare…
Cum ar fi dacă ne-am putea spune ce să visăm? Seara înainte de culcare, să ne uitam în oglindă, îndrăgostiți de noi, și să ne gândim la o poveste pe care să o vedem în somn. Ar putea deveni un fel al nostru de a ne îndeplini dorințele. În vis putem fi oricine, orice, oriunde, oricând. Dacă avem probleme imposibil de rezolvat în timpul zilei, le putem rezolva visând. Și cred că dacă am face asta, cu timpul nu am mai acorda atâta atenție greutăților din viața reală. Poate vom realiza faptul că unele probleme nici măcar nu există. Doar ni le imaginăm.
În funcție de zile, când mă uit în oglindă îmi aduc aminte de primul moment în care am simțit dragostea părinților, prima oară când am gustat crema de zahăr ars a mamei, prima bicicletă, prima carte citită, primul zece, primul patru, prima dezamăgire, prima minciună, prima dragoste, primul eșec…
Îmi dau seama cât de mult m-au modelat, cât m-am schimbat în acele momente, cât de bună a fost schimbarea… Am ales însă ca pe unele să le asimilez ca un adevar absolut. M-am agățat de niște norme care nu erau ale mele. Am devenit naiv. Acum, pentru prima oară, când mă privesc în oglindă, îmi doresc să ies din temnița construită atât de bine de mine și pentru a face asta știu că trebuie să mă îndrăgostesc de mine cunoscându-mă. Cu toate lucrurile bune, dar mai ales cu cele rele. Îmi voi construi atunci un loc fără granițe, așa cum vreau eu. Realitatea va fi atunci cea dorită de mine și voi avea grijă ca adevărul să existe la fiecare pas…
……………………………………………………………………………………
La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a doua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Tu ce vezi când te privești în oglindă?.
Concursul se încheie duminică, 29 iulie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 30 iulie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai sus este unul din textele finaliste.
