De curând am sărbătorit ziua de naștere și mă gândeam cât de recunoscător ar trebui să fiu. Am o familie iubitoare ce mi-a urat numai de bine, am prieteni de pahar și nu numai (de-a lungul timpului s-au adunat câțiva, chiar și de prin străinătate), am un job care se învârte în jurul vinului, deci pot bea în timpul programului 🙂 Sper că nu vă duceți cu gândul imediat la consumul excesiv de alcool; am mai zis, de când am început prima școală de somelier am înțeles că vinul nu este despre alcool, ci despre arome, simțuri, geografie, cultură și multe altele. Când zic că beau un vin mai degrabă s-ar traduce prin ”am deschis o sticlă și am analizat un vin”. Nu sunt suficiente zile în calendar pentru a testa 2500 de soiuri diferite cultivate în diverse colțuri ale lumii și de a o lua din nou de la capăt în anul următor pentru a vedea noua recolta. Deci facem și noi ce putem pentru a ne păstra updated.
Sunt recunoscător Cramei Cotnari pentru proiectul fain de punctare a zilei Unirii Moldovei cu Valahia prin lansarea ediției limitate Castel Vlădoianu, prin care 163 de sticle își caută 163 de răspunsuri printre 163 de iubitori ai vinului, printre care m-am numărat și eu. ”La 163 de ani după Mica Unire este important să ne aducem aminte de ce este mai bine să trăim într-o Românie unită. Ne-ar plăcea să ne spui care este motivul tău la un pahar de Fetească Neagră moldavă” – întrebare deschisă căreia mi-ar plăcea să-i găsească un răspuns fiecare dintre noi. Cunoscându-ne mai bine, cred că putem decide mai bine pentru noi și putem spera să trăim mai bine. Vă invit să meditați puțin la acest răspuns; poate ne e mai bine prin Spania, UK sau alte zări, poate nu. Dar măcar ne-am oferit șansa de a ajunge la o concluzie.
Sunt recunoscător și echipei mele de degustători pentru evenimentul pus la cale în weekend – Riesling & Friedzz.
A fost iarăși un eveniment de tip BYOB, în care fiecare a adus 1-2 sticle subsumate tematicii Riesling de Rhin. Ne-am străduit să adunam fix ce e mai bun pe piață, dar fiindcă acest soi minunat este grav trecut cu vederea, marfă nu prea era așa că ne-am îndreptat privirea spre magazinele online care livrează și în România. De aceea nu vă pot da referințe de achiziții, cu excepția winepoint.ro și vinmagazin.ro care au listat câteva etichete probabil pentru cei puțini și cu adevărat cunoscători.
Ca de obicei, gazda noastră s-a întrecut pe sine și ne-a alcătuit un meniu impecabil, gândit să se asocieze bine cu acest soi aromatic (deși nu atât de intens precum Muscatul), cu aciditate foarte ridicată.
Am avut ocazia să asociez riesling la carpaccio de pește crud (doradă, sea bass și ton); migala cu care trebuie feliați și priceperea cu care trebuie aleși peștii, în special sursa (GO pentru pește proaspăt, NO GO pentru peste congelat și apoi adus la temperatura de refrigerare) mă fac să apreciez la maxim ocazia oferită pentru că nu mă văd repetând acasă aceleași mișcări. Nu e genul de pairing care să te facă să salivezi, însă o intensitate aromatică și gustativă mai scăzută nu e neapărat un lucru rău, ci o șansă de a-ți ascuți simțurile pentru a percepe cele mai delicate nuanțe; big like!
Am mâncat, în premieră, niște cannelloni declinați în trei variante (cu ricotta plus ciuperci/miez de nuca/spanac) – toate destul de neutre în arome, astfel încât să potențeze vinul și să-l putem aprecia cât mai bine. În asocieri este foarte important ca mâncarea și vinul să se afle în echilibru pentru a nu se acoperi una pe cealaltă cu profilul aromatic. În rest, mai sunt câteva reguli (să fie complementare sau contrastante) dar deja asta încalcă o altă regulă: aceea de a nu respecta nicio regula și de a mânca ce și cum îți place 🙂
Am avut și o dezbatere: cum ies mai buni creveții la tigaie? Doar în unt sau doar în ulei de măsline? 🙂 Depinde cum ai mâncat la mama acasă în Oltenia sau în Moldova (că în Ardeal sigur se fac în smântănă cu ardei iute lângă).
Am stabilit un câștigător al acestui line-up, dar doar de dragul concursului, pentru că Riesling-ul NU se poate bea bine când e tânăr. Pur si simplu nu e Ready to drink! Iar cele ce aveau an de producție 2019 sau chiar 2018 au fost grav afectate de lipsa timpului necesar de maturare, de rotunjire a acidității și de câștigare a unor arome terțiare, suplimentare, care să întregească buchetul vinului. Așadar, după gustul meu, câștigător a fost Bassermann Jordan, un vin ce provine din regiunea Pfalz, mai exact din cea mai prestigioasă parte a acesteiea, Deidesheim. Memorarea acestor localități e dificilă chiar și pentru un Master of Wine, însă e easy peasy odată ce te-ai îndrăgostit de Riesling și reușești să formezi câte un cluster în memorie pentru fiecare vin mare pe care ai reușit să-l deguști. Pfalz e o zonă un pic mai sudică decât cea mai renumită și pitorească regiune viticolă germană, Mosel, astfel că vinurile obținute sunt puțin mai corpolente, cu un grad mai mare de complexitate aromatică. Faceți-vă un cadou și cumpărați un GG (Grosse Gewachs), echivalentul unui Grand Cru franțuzesc, și deschideți-l peste 5-10 ani pentru a savura ceva ireal, ceva ce nu veți regăsi în niciun alt vin – notele de hidrocarburi și piatră împletite cu arome de piersici coapte sau ananas.
Însă și celelalte vinuri au fost foarte interesante, de la fiecare am rămas cu câte o lecție; chiar și entry level-urile ne-au surprins prin precizie. Austria, reprezentată aici prin Pfaffl, a devenit un competitor serios în lumea vinului, în ciuda renumelui prost pe care îl avea în urmă cu nici 30 de ani, când măsluiau vinurile cu etilen glicol (antigel !!!).
Am avut și două pairing-uri de desert: tiramisu cu matcha (nu cacao !!) cu un Spatlase (echivalentul unui Late Harvest sau Cules la Maturitate Deplină CMD) și o tartă cu mere și caramel sărat cu hit-ul românesc Sirena Dunării de la Vinarte, an 2001; yeap!
La derută am mai introdus și un rose de la crama nou lansată Domaine Dumetrier și am încheiat cu rom Jeremy XXXO 27 de ani (are o poveste în spate, google it).
Nu încercați pe glovo & friends că nu au cum să livreze așa experiență; dar cu puțin efort se poate încropi o asociere faină chiar și acasă; sau la cârciumă, dar cu efort financiar 🙂
