„Intuiția e atunci când mama simte… nu ştiu cum… că eu am spart farfuria din setul ăla nou… sau când presimt eu că voi da test la matematică… şi tot am chef mai mult să mă joc.” Iată minunatul răspuns al unui băiețel de 7 ani, care m-a întrebat ce tot citesc în cărțile „alea multe” şi pe care, în calitate de psihoterapeut respectabil, l-am întrebat la rândul meu ce înțelege el prin intuiție.  M-am minunat şi bucurat că acest băiețel, produs al unei culturi cu totul diferite de cea raționalistă în care am fost eu crescută şi educată, înțelege într-un mod atât de simplu şi natural un proces psihic de care majoritatea adulților se tem sau pe care îl consideră o invenție mistică.

Nimeni nu neagă „Aha”-ul intuitiv al lui Arhimede sau valențele intuitive ale demersului detectivistic al lui Sherlock Holmes, însă, când vine vorba de discuții serioase, putem deosebi două tabere: cei care proslăvesc logica şi nu pun niciun preț pe scornelile intuitive şi cei care cred în infailibilitatea presimțirilor şi pretind a se orienta numai după instinct. De vreme ce ideile preconcepute legate de acest subiect nu aduc niciun răspuns viabil, iată câteva dintre născocirile pe care le-am întâlnit cel mai adesea în activitatea mea de psiholog şi care dăunează grav modului în care ne raportăm la intuiție.

1. Intuiția este un dar spiritual, pe care puțini dintre noi îl dobândesc la naștere.

De fapt, intuiția este un proces cognitiv absolut normal, nu apanajul eroilor de benzi desenate sau vreun dar primit de la ursitoare. Psihologul şi economistul Daniel Kahneman postulează existența a două sisteme decizionale: un sistem reflexiv, deliberat şi logic şi unul intuitiv, care funcționează în principal pe baza cunoștințelor implicite şi se manifestă prin intermediul judecăților şi deciziilor spontane, excedând adesea sistemele raționale. Experiențele intuitive sunt mult mai comune decât credem: atunci când ne dăm seama încă din primele cuvinte dacă partenerul este furios – şi, pentru binele nostru, acționăm în consecință – sau când o senzație neplăcută în stomac ne îndeamnă să nu intrăm pe o alee pustie în miezul nopții, sau când hotărâm la prima vedere că o anumită persoană nu este de încredere.

2. Femeile sunt mai intuitive.

Îmi pare rău să demontez această preconcepție – sunt atât de puține aspecte în care paradigma patriarhală ne permite nouă, femeilor, să fim mai presus de bărbați – dar pur şi simplu nu este adevărată. Experimentele psihologice nu au relevat nicio diferență semnificativă în funcție de gen. Ar fi corect să spunem că scepticismul aparține, prin convenție culturală, sferei activității masculine, în timp ce emoționalitatea şi intuiția sunt considerate mai degrabă feminine.

3. Intuiția este întotdeauna corectă.

Numeroase cercetări în domeniul psihologiei actului decizional au demonstrat faptul că deseori nu ne putem sustrage unei pleiade impresionante de erori cognitive. Un exemplu interesant este certitudinea cu care jucătorul de noroc îşi cheltuie ultimul bănuț, pentru că are presimțirea că va câştiga în sfârșit, după ce a pierdut ultimele 20 de mâini. De asemenea, merită să ne-ntrebăm dacă prima impresie, intuiția pe care o avem în legătură cu o persoană, nu este de fapt rezultatul unor stereotipuri culturale sau al unui transfer psihanalitic – poate că bărbatul pe care îl întâlnim pentru prima dată nu este cu adevărat atât de demn de încredere precum simțim, ci, mai degrabă, ne aduce aminte, pe baza unor similarități fizice, de o figură de atașament din copilărie.

4. A te baza pe ceva ce vine din inconștient este irațional şi prostesc.

Prin contrast, C. G. Jung, fondatorul psihologiei analitice, considera că ignorarea inconștientului, refuzul îndârjit al oricărui mesaj sau creație a acestuia, nu duce decât la sărăcirea personalității şi la nevroză. Iar știința modernă vine să confirme, cu numeroase dovezi empirice, că cea mai mare parte a proceselor cognitive şi a emoționalității operează dincolo de conștiință. Este adevărat că intuiția dă naștere unui răspuns, unei soluții sau unei idei, în absența activității mentale raționale, dar acest lucru nu înseamnă că este sortită erorii. Cercetările psihologului Gerd Gigerenzer – „Intuiția. Inteligența inconștientului” – şi preocuparea lui Gary Klein pentru intuiția experților şi modul în care luăm decizii, precum şi testimonialele intuitivilor celebri ca Richard Branson sau Warren Buffett, confirmă potențialul incredibil al demersului intuitiv.

Nu în ultimul rând, intuiția este una dintre acele abilități formidabile ale creierului uman, care ne ajută să gestionăm situații complexe şi să luăm decizii în contexte informaționale deosebit de sofisticate şi adesea copleșitoare. Probabil știința nu va reuși prea curând să decorticheze şi să măsoare tot ceea ce ține de procesele intuitive, dar, ca să-l parafrazez pe Einstein, nu tot ceea ce poate fi măsurat contează şi nu tot ceea ce contează poate fi măsurat.

Articol scris de Lidia Calciu, psihoterapeut și lector al cursului Cum îmi folosesc intuiţia?, de la Fundația Calea Victoriei.