Io mi-s patriot și știu că asta e deja un fel de cale a pierzaniei în ochii unor disperaţi de eșecul României. Dar oricât aș ţine cu ai noștri ca brazii, nu pot să nu scot din când în când animalul satiric din mine.
Cu ocazia unei caricaturi din hebdomadarul satiric, “Charlie Hebdo”, “asupra” Simonei Halep, care reproducea un stereotip despre români: “Fier vechi, Fier vechi”, am râs fo două secunde, după care am început să mă oftic…
Cum antidotul a 18 ani de satiră la Caţavencu a început să funcţioneze, am râs din nou și m-am gândit la o imagine de la Paris, cum niște francezi încercau să scoată niște bani dintr-un bancomat, dar erau foarte de stingheri în a-i extrage, pentru singurul motiv că niște cetăţeni rromâni erau fix sub acel bancomat cerându-le, evident, nu fier vechi, ci fier nou, sub fomă de bani. Da, da, v-aţi prins: e plin Parisul!
Ba mai mult, cu ceva ani în urmă, deveniseră legende niște oșeni (nu auchani) care erau specializaţi în spargerea tonomatelor de parcare, alea într-un picior. Și da, avem o imagine de zei colectori ai tuturor formelor de fier din lume, inclusiv ai firelor de tren. Dar, cum bine aţi observat, “le nôtre comme les conifères”, au început replicile usturătoare la adresa acestor satiri, mergând de la desene cu cocoși galici făcându-ne un blow job (cea mai frecventabilă înjurătură românească “Mue, Bă!”) până la aprobarea jihadiștilor care i-au masacarat în urmă cu câţiva ani. Ba mai mult, au apărut și patrioţi care au strigat cum le-am făcut noi la Reșiţa turnul Eiffel, și ei, nu-i așa, nerecunoscătorii, uite ce ne fac. În fapt, o falsă legendă urbană menită să ţină de foame eșecului nostru de la locul accidentului.
Rodul unui complex provincial, bovaric și isteric, românii care au avut noroc în viaţă sunt peste tot in lume, iar cei care n-au avut noroc au rămas aici să ne apere tuturor onoarea nereperată.
Din păcate, piaţa românească a devenit nu numai o tarabă românească a tuturor formelor de hating, dar umorul românesc este pe cale de dispariţie. Nu tu Divertis, nu tu Caţavencu, nu tu Vacanţa Mare, nu tu Chestiunea Zilei. În locul său a apărut ura românească, cel mai puternic motor al societăţii românești contemporane. Cineva spunea că “o societate care nu se mai poate bucura este o societate pe cale de dispariţie“….
Am răspuns și pe WhatsApp că pana n-ați spus voi nu am știut de caricatură. Eu o consider de prost gust, a unuia cam sărit de pe fix. Nu-mi spune nimic, nu este bine realizată. L-aş pune pe un caricaturist de-al nostru să facă o caricatura a lui Simona și să o trimită ca drept de replică, deși cred că efectiv nu are nici un rost. Nu merită atenția. Am văzut și caricaturile pe care le prezentați aici pe pagina și le consider la fel fără nici o noimă, sunt doar să șocheze și repet de prost gust, eventual făcute cu răutate, și care nu merita atenția pe care o dau unii. Au și francezii pădurea lor și totodată și uscăturile lor.
bãi, dar sa mai si râdem..e amuzant cum au reusit cei de la hebdo sa facã misto de propria lor natie de obtuzi..cica:)..!