„În anii ’60, lumea lua pastile ca să se detașeze de sistem. Acum, lumea le ia ca să integreze mai bine în el.” E declarația pe care un psihiatru o face în cadrul acestui documentar Netflix care a deranjat multă lume.
N-am văzut de multă vreme o asemenea ostilitate exprimată la adresa unui documentar care alege să vorbească despre o temă sensibilă a zilelor noastre: excesul de neurostimulente luate pe rețetă din farmacii.
Take Your Pills urmărește răspândirea pe care medicamente precum Adderall sau Ritalin, prescrise de psihiatrii în cazul unor deficiențe de atenție precum ADD sau ADHD, au cunoscut-o în ultimii ani în rândul multor categorii socio-profesionale.
Documentarul face un istoric al medicamentelor din zona Adderall (care are la bază amfetamina) sau Ritalin (care conține metilfenidat), și investighează în câteva cazuri concrete – studenți, sportivi, programatori, finanțiști – influența din ce în ce mai mare pe care aceste stimulente o au în domenii atât de competitive cum sunt educația, sportul sau finanțele.
Sunt câteva carențe pe care criticii acestui documentar le speculează. De exemplu, controversa legată de tulburările pentru care se prescriu aceste medicamente.
Deși acceptate în bună măsură de psihologia contemporană, ADD-ul și ADHD-ul sunt privite cu rezervă de mari experți în educație, precum Sir Ken Robinson, care susține că sistemul educațional e depășit de boom-ul informațional contemporan, iar marile companii farmaceutice profită din plin de slăbiciunea copiilor copleșiți de imensa cantitate de informație, pentru a-și depăși planul de vânzări de astfel de stimulente. Principala critică este sintetizată simplist, altfel: deficiențele de atenție sunt niște probleme psihice reale, iar cei care le pun în discuție nu au trecut prin astfel de probleme și, deci, nu știu despre ce vorbesc.
Take Your Pills se plasează pe o poziție mai degrabă ambiguă decât obiectivă în această zonă a discuției. Cu toate astea, multe dintre informații sunt suficient de bine documentate încât să ridice niște semne de întrebare: numărul copiilor diagnosticați cu tulburări de atenție și tratați cu neurostimulente de genul celor amintite mai sus este în permanentă creștere – în Statele Unite, peste 11 la sută din ei sunt în această situație; de asemenea, numărul adulților predispuși la astfel de tulburări crește și el de la an la an; presiunea industriei farmaceutice asupra medicilor care pot prescrie astfel de stimulente. Cum s-a ajuns aici? Ce urmează?
