Serendipitatea e atunci cînd faci o descoperire (un obiect, un cuvînt, un om etc.) și această descoperire nu este nici căutată, nici intenționată, ci pur și simplu întîmplătoare și, mai ales, favorabilă. Sigur, știm cu toții că nimic nu este întîmplător. Hazardul (obiectiv) acționează după o logică subtilă.

Cuvîntul serendipitate apare pentru prima oară într-o scrisoare din 1754 a lui Horace Walpole către Horace Mann.

Anul trecut, cînd am fost invitat să vorbesc despre serendipitate la Creative Mornings, am înțeles că mereu am avut o strînsă legătură cu hazardul din Serendip.

Viața a fost generoasă cu mine. Am făcut multe descoperiri care mi-au fost favorabile. În armată, am descoperit într-o carte cuvîntul patafizică (știința soluțiilor imaginare, care studiază nu regulile, ci excepțiile). De la patafizică la iubitafizică a fost un pas mic pentru omenire, dar mare pentru omul care eram. În 2007, am descoperit (în minte) cuvîntul melcomotivă (provenit, desigur, din încrucișarea unui melc cu o locomotivă) și așa a apărut pe lume Melciclopedia. În 2008, am descoperit într-o oală de ciorbă trei oase foarte frumoase (secțiuni de femur de vită) cu care am început să fac poze, tot felul de chipuri, care, împreună, au dus la nașterea primului meu roman, Oase migratoare.

Și exemplele ar putea continua mult și bine, fie că ar fi vorba despre descoperiri care m-au (con)dus la cărți sau la oameni, la povești scrise sau la povești trăite.

Însă nu toate descoperirile pe care le facem în viață ne sînt favorabile. Ceea ce nu ne este favorabil nu intră sub incidența serendipității, ci a zemblanității. Zemblanitatea, termen inventat/descoperit de William Boyd, e atunci cînd faci o descoperire previzibilă, dar nefericită, cînd ți se întîmplă ceva neplăcut, la care însă te așteptai.

Ca temă pentru acasă vă rog să răspundeți la următoarele două întrebări:

1. Ce m-am așteptat să se întîmple și nu s-a întîmplat?
2. Ce nu m-am așteptat să se întîmple și s-a întîmplat?