Dacă e să reduc una dintre călătoriile din acest an la câteva repere acestea ar fi cele din titlu. Dacă ar fi să dezvolt am nevoie de ceva timp și spațiu să transmit tot ce s-a trăit în cele 14 zile de călătorie. Prea mult timp n-am, spațiu ar fi… hai să vedem.
După ce anul trecut am auzit că o gașcă formată din câteva familii cu copii au mers două săptămâni cu bicicletele pe Valea Rinului mi-am dorit o astfel de experiență. Știam că Bogdan Savin este cel care se ocupă de organizarea acestor tipuri de vacanțe și mi-a fost simplu să-l abordez. Îl știam din urmă cu câțiva ani când alături de soția sa, Iulia, au participat la Ciclaton ( altă poveste frumoasă ). L-am sunat undeva prin septembrie-octombrie 2018 și mi-a spus că plănuiește o vacanță pe biciclete pe Valea Innului între 15 și 30 iunie 2019. Mi-am anunțat intenția de principiu de a participa și am așteptat să treacă timpul. Cu cât mă apropiam de 15 iunie 2019 deveneam tot mai nerăbdător. La fel și familia. Mai ales Theea, care la 11 ani abia așteaptă să vadă toată lumea.
A venit data de 15 iunie și la ora 06:20 am reușit să plecăm din București. Planul era să ajungem în Viena până seara. Din cauză că n-am bifat pe Waze că am vignetă de Ungaria, aplicația mi-a configurat un traseu doar pe drumuri naționale, fapt ce ne-a încetinit. Nu doar pe noi. Alte două dintre familiile care au plecat din România în acea sâmbătă dimineață au mers pe același traseu, din același motiv. A patra familie a “furat” startul și a plecat cu câteva zile înainte la Veneția de unde s-au îndreptat spre Austria tot duminică. Seara ne-am oprit la un camping în Gyor, urmând că a doua zi să plecăm spre Pfunds, în Austria, locul de unde pornea călătoria noastră pe biciclete.
Duminică dimineață pe 16 iunie noi am plecat spre Viena ca să vizităm centrul preț de câteva ore urmând ca pe seară să ajungem la Pfunds. Inițial ar fi trebuit să plecăm din Nauders, o localitate mult mai apropiată de Elveția și Liechtenstein, însă ar fi trebuit să plătim o vignetă de câteva zeci de euro care nu prea se justifica. Așa că Bogdan a hotărât să mute debutul călătoriei 20 de kilometri mai în avalul Innului, la Pfunds. Seara am ajuns în cochetul camping austriac din localitate și ne-am cunoscut cu toții. Eu îi știam doar pe Savini. Nevastă-mea și fie-mea nu cunoasteau pe nimeni. Savinii se știau cu Urșii, cu care merseseră și cu un an înainte pe Valea Rinului, dar și cu Șerbanii cu care erau prieteni vechi. A fost chimie bună de la început.
Luni dimineață pe 17 iunie a început călătoria cu bicicletele. Șerbanii au avut o rulotă pe care au plimbat-o dintr-un camping în altul și astfel ei au cărat toate celelalte bagaje ale noastre chestie care ne-a ușurat mult călătoria. ( Mulțumim Sorina și Cătălin! ) Așadar, luni am mers de la Pfunds până în Imst. 65 de kilometri. Grei. A fost, de altfel cea mai lungă dintre ture. Nici nu ne știam, nici nu știam ce ritm să avem, deh, ca în prima zi. Dar am răzbit. Ajunși în Imst ne-am trezit că nu aveam loc în camping. Deși nouă ni se părea că e suficient loc pentru a pune 3 corturi lângă rulotă, cel de la recepție ne-a zis că e plin. Pentru un latin era aproape gol campingul. Pentru ei era plin. În fine… Tot el ne-a ajutat și ne-a găsit loc în alt camping. Când le-am zis copiilor că mai trebuie să pedaleze încă 3 kilometri ne-am izbit de proteste. Dar n-au avut încotro. În acel camping am petrecut două nopți. Fain tare campingul.
Marți 18 iunie aveam programată distracție la Alpine Coaster Imst și o tură de hiking. În primă fază ne-am distrat în alpine coaster, după care am urcat pe munte până spre o cabană, apoi am mai coborât încă o dată cu alpine coasterul și la final am coborât până în Imst printr-un canion senzațional, Rosengarten. Seara am intrat repede în corturi pentru că a avut grijă o furtună de acest lucru.
Miercuri 19 iunie am plecat din Imst spre Innsbruck. 60 de kilometri. Pfoai, iar ne-au boscorodit copiii. Pe un câmp am găsit o plantație de căpșune pe care ne-am dorit să le culegem. Proprietarul ne-a lăsat pentru că pentru asta era plantația acolo. Căpșune culese de tine 3 euro kilul, culese de el 6 euro kilul. Abia la plecare am văzut chestia asta. Seara am ieșit la plimbare în frumosul oraș care se pregătește deja de jocurile olimpice de iarnă pentru masters. Campingul e amplasat lângă un aerodrom de unde ne-au survolat multe avioane de mici dimensiuni și planoare.
Joi 20 iunie am plecat de la Innsbruck la Wiesing. 50 de kilometri. Am reușit cumva să scăpam de ploaie pe drum. Nu și în camping. Dar copiii erau la adăpost în piscină când a venit. Aici am experimentat o situație mai puțin plăcută. Unuia dintre noi i-au dispărut pantalonii pentru piscină. Și după ce a văzut că toată lumea a dat dezinteresată din umeri a decis să sune la poliție, deși noi i-am zis că nu merită deranjul. El avea dreptate să procedeze așa pentru că era o chestiunede principiu. Acest lucru avea ne coste. A doua zi o parte dintre cei care erau din administrația campingului s-au purtat foarte urât cu noi. Nu ne-am fi așteptat la o astfel de atitudine din partea austriecilor, dar au și ei uscăturile lor.
VA URMA
