Andrei! Andriușaaaaaaaaaa!

L-am cunoscut pe Andrei Gheorghe prin 2003. Practic, atunci am lansat un prim album cu aberații Planetare (apărut la Roton), iar Gheorghe a fost invitatul de onoare. A fost cea mai tare prezentare, el ne-a lăudat, iar noi am transpirat în costume ignifuge de pompieri! Lui i-a plăcut proiectul, era chiar încântat, iar apoi ne-am tot întâlnit și ne-am împrietenit. O perioadă ne întâlneam sistematic, ne hăhăiam și ne certam, în rusă, ca exercițiu. Rusa e la fix pentru scandal grobian, bagajul de înjurături hard este spectaculos (nu c-ar fi româna mai bleagă), dar noi cam asta făceam, ne luam peste picior, ne agresam verbal în rusă, apoi râdeam ca proștii. Descărcarea perfectă, perioadă punk, votcă, filozofie și absurd.

Pe parcurs, ne-a tot chemat prin show-urile lui, unde ne amuzam copios, iar apoi ne retrăgeam să mai aberăm. Îmi amintesc, una dintre fazele cele mai tari, odată când am mers la el la birou, lucram și la un proiect care nu s-a mai cristalizat, un soi de show deplasat, desigur, în fine… Când am ajuns, Gheorghe stătea în fotoliu, iar în spatele lui, pe perete, era un banner imens cu Gheorghe răstignit. Color, calitate extra, coroană de spini, stigmate, tot pachetul. Gheorghe rânjea, eu am rămas mască, după care dă-i și râde, fiindcă pe birou avea doar un teanc de cărți legate cu sfoară: opere complete Kant, o ediție veche, în germană! Cum să nu râzi în hohote? Așa mi-l amintesc eu pe Gheorghe, un nebun cu strălucire, cu nuanțe și în antiteză totală cu plafonarea.

Apoi, apoi eu am devenit mai serios, probabil, nu știu… Când ne mai întâlneam, pe de-oparte, ne certam deja tradițional, exersând rusa, dar, dincolo de asta, am descoperit subiecte la care n-am mai rezonat. E și normal. El cumva pasiv-agresiv, eu agresiv și fără filtre, iar discuțiile noastre au devenit mai serioase și mai disonante. Apoi întâlnirile s-au mai rărit, desigur.

Mai târziu am fost gelos pe noii lui prieteni, dar am înțeles că avea nevoie totuși de oameni mai întregi la minte ca mine, mai calmi. Eu nu sunt un om calm, eu doar imit calmul. Uneori îmi iese bine, alteori nu. Dar nici Gheorghe n-a fost un om calm, el sublima cu măiestrie, transforma agresivitatea și frustrările în ceva legat, ceva util minții, o filozofie a lui, legată de lume, de oameni, de showbiz.

Uneori auzeam în discursul lui un copil teribil, un wunderkind… Alteori îmi părea foarte matur, trist și decepționat de lume, de „gândirea generală“, de dogme. Așa a fost el, a fost liber, s-a exprimat liber, a venit cu ceva nou, a marcat bine de tot și, iată, a plecat!

Ce să mai spun…, l-am iubit pe Andrei Gheorghe, am rezonat cu el și chiar l-am înțeles! Era un om sfâșiat, dar a împachetat altfel această sfâșiere. A provocat cu bună știință, a militat pentru un simț critic și autocritic, pentru ascuțime și luciditate, împotriva dogmelor, împotriva prejudecăților. Unii au înțeles asta, alții nu…

This is it… Nu te vom uita niciodată, Andrei, că nu avem cum!

 

6 comentarii
    Dan Mandiuc

    🙁 Pentru prima oara… nu am cuvinte. Pur si simplu nu cred.

    Cristina nae

    Cel mai frumos spus, scris despre Andrei. Minunat Mitos!

    Permalink

    Mortală fotografia. Poate ar fi trebuit să găsesc totuși un alt cuvânt. Genială fotografia. Parcă ne arată un AG mai vulnerabil parcă. Acesta este cuvântul, vulnerabil, parcă eu nu am văzut( nu, iar nu e bun cuvântul), nu am auzit la acest om (sunt de fapt doar unul dintre fanii lui, nu sunt nicidecum vre-un cunoscut de al lui, așa că puteți să săriți peste comentariul meu, comentariul unui neica nimeni) nu am întâlnit la acest om vulnerabilitate. Vulnerabilitatea si moartea parcă ar fi cumva incompatibile. Suntem tentați poate că din natura noastră umană să ținem cu cel slab, cel vulnerabil. La o părere aflată pe o scară foarte joasă privind părerile despre moartea lui, o clasificare văzută poate din perspectiva prietenilor cei mai apropiați lui: clasificarea părerilor despre moartea lui AG, una dintre cele mai de jos de luat în considerare, ar fi si aceasta: acest om nu a inspirat milă. Milă, vulnerabilitate, moarte. E ceva acolo, între aceste cuvinte, nu știu cât de bine m-am priceput eu să explic, dar e ceva. E, această părere despre care vorbeam mai sus, cred că este de fapt și cea mai răspândită printre noi, cei de foarte departe, cei de lângă membrana difuzorului. Spre deosebire de părerea lui Mitoș de exemplu, o părere avizată, prin textul de mai sus, nu a făcut decât să ne dezvăluie cumva niște amănunte, pe care noi, cei de departe, nu aveam decât să ni le imaginăm, și practic de fapt nu avem de unde înțelege toate finețurile vieții acestui om. Noi avem părerea noastră din doar ce a transpus dincolo de difuzor, o parte. Si chiar dacă noi am rămas doar cu o parte, ne este (hai să nu îmi asum cuvântul nouă), îmi este dor de el. As mai asculta niște emisiuni fiindcă sunt convins că am pierdut multe, dacă le-aș găsi pe undeva.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine